DESPRE RASĂ CA STIL - de Lucian BLAGA

[wirtz]

Problema rasei. Frecventând cu oarecare interes ?tiin?a despre fenomenele vie?ii ?i încercând sa p?trunzi în secretul ascuns într’o sut? de alte secrete, al apari?iei speciilor si variantelor fiin?elor terestre, precum ?i în taina cu aspecte uneori atât de mate-matice a eredit??ii, nu g?se?tl ce-i drept solu?ii prea mul?umitoare pentru problema rasei, dar î?i faci cel pu?in o icoan? aproximativ? despre dificult??ile ?i despre complexitatea ei de neiszovit.

Mi-am închinat câ?iva ani de p?tima?e osteneli ?i de entuziast? energie asimilatoare [filologiei]. M? socot printre aceia, cari se ?in la pas, cu deschis? curiozitate, împrosp?tat? zi cu zi, cu toate descoperirile cari pot avea întrucâtva vreo înrâurire asupra imaginei ce ne o facem despre via?? ?i fenomenele ei. Ostenelile mele pe acest teren nu mi-au prilejuit îns? particip?ri la lumini de natur? s?-mi pot începe considera?iile asupra rasei cu [algutan?e] prea dogmatice. Pe urma studiilor, am r?mas mai curând cu impresia unui impas ?i cu o neîncredere pe care a? vrea s? o comunic ast?zi cititorilor. Neîncrederea asta a? formula-o astfel: oamenii de ?tiin??, cari pretind a fi rezolvat cu mijloace ?tiin?ifice problema raselor în toat? complexitatea ei — sunt sau ni?te incon-?tien?i – sau ni?te ?arlatani. ?i aceasta din motivul binecuvântat c? problema raselor, sub multe din aspectele ei, nici nu e problem? de natur? ?tiin?ific?. Problema raselor are aspecte asupra c?rora cercet?torul nu poate s? decid? ?i s?-?i fac? o judecat? decât de pe planuri [rezervale] metafizicei, moralei, esteticei, adic? de pe planurile unei lumi de desi-derate ?i valori cari dep??esc mult chemarea ?i cercul isbânzilor posibile ale ?tiin?ei. Între neajunsuri s? amintesc numai c? ?tiin?a n’a isbutit pân? ast?zi nici m?car s? se fîxeze asupra unei defini?ii cel pu?in conven?ionale a termenului. Antropologia ne ofer? ce-i drept statistici ?i m?sur?tori din bel?ug, dar tot la câ?iva ani rezultatele trebue s? suporte interpret?ri dup? noi ?i noi criterii. Cnm se determin? însu?irile fizice ?i suflete?ti cari urmeaz? a fi puse în sarcina „rasei”, ?i cum acelea cari se datoresc „mediului”? Între ce limite îng?duite poate s? varieze o însu?ire caracteristic? unei rase? Pân? la ce grad de abatere dela media unei însu?iri ne este permis s? vorbim înc? de o simpl? variant?, ?i la ce grad de abatere începe rasa, muta?iunea? Sunt multe întreb?ri de acest fel cari de obiceiu se solu?ioneaz?, filosofic vorbind, mai mult dup? tactul, bunul sim?, sau bunul plac al cercet?torului, decât dup? criterii puse la ad?post de orice infiltra?ii de subiecti-vism. Dela experimente ?i m?sur?tori nu se pot a?tepta r?spunsuri precise, deoarece cer-cet?rile experimentale ?i de m?surare postuleaz?, într’un anume fel, tocmai aceste r?spun-suri, ca un ajutor al lor. Biologia ?i antropologia au por?ile deschise înc? tuturor surpri-zelor. – Iar dac? cineva ne-ar invita s? amintim unele rezultate problematice ale „?tiin?ei”, în cari se amestec? diverse puncte de vedere metafizice, morale, estetice, ?i care totu?i sunt prezentate, naiv ?i cu toat? aparatura, drept axiome „?tiin?ifice”—iat? câteva, a?a cum ne vin în minte f?r? mult? alegere. Sunt cercet?tori rasi?ti neîndupleca?i, cari afirm? c? cutare ras? e, dup? toate semnele anatomice ?i morfologice, pe care maiestatea sa ?tiin?a le constat?, o ras? pur?. Sunt cercet?tori cari, cu argumente scoase din sertarele tuturor cuno?tin?elor umane, sus?in c? orice amestec de sânge ?i aliaj de substan?e între rase sunt echivalente în efectele lor cu rezultatele bastardiz?rii ?i degradeaz? pân? la de-zastru aceste rase. Al?i cercet?tori, nu mai pu?in erudi?i, g?sesc suficiente argumente, ?i nu de calitate înferioar?, ca s? hot?rasc? peremptoriu c? nu exist? nici o ras? pur? ?i c? amestecul raselor, ducând la sumarea virtu?ilor, s’ar fi dovedit cele mai adesea ca un proces suitor ?i in avantajul neamului omenesc. Cercet?torii ace?tia nu-?i dau seama c? în cuvinte precum „dezastru” sau „avantaj” se implic? o întreag? lume de valori, asupra c?rora nu se poate hot?rî dup? criterii ?tiin?ifice. Anume oameni de ?tiin??, atacând cu preten?io-zitate nejustificat? problema raselor, au isbutit, în intervalul scurt al unui singur secol, s? o compromit? deabinelea, ?i aproape mai iremediabil decât au compromis bun?oar? pictorii academici — nudul. S? trat?m pe cei ce ne-au obosit inutil în acela? fel cum au fost trata?i pictorii academici din partea unei anume ?coale mai noi: s? cerem interdic?ia — printr’o conven?ie, s? zicem, interna?ional? —a acestui subiect, pentru cel pu?in o alt? sut? de ani. Sau maî precis: s? cerem ?tiin?ei s? se m?rgineasc? la problemele cari îi apar?in cu adev?rat.

Vom încerca în rândurile de fa?? s? privim problema rasei într’un spirit mai degajat. Aruncând peste bord balastul termenilor de matematic? ?i statistic? biologic?, s? privim rasa deocamdat? ca o indescifrabil? entitate a naturii, ?i s? vorbim despre ea, a?a cum se vorbe?te de obiceiu despre o realitate uman? într’o lume de valori umane. Pe un asemenea plan e poate mai indicat s? întrebuin??m termenul de „ras?” într’un sens oarecum mai de toate zilele ?i f?r? de orice preten?ii de scientism. Cuvântul „ras?” în accep?ie curent? echivaleaz? aproape cu acela de „stil biologic”. În m?sura în care termenul „ras?” îl substituim prin acela de „stil biologic”, suntem efectiv pu?i în situa?ia de a vorbi despre ras? în termeni mai apropia?i de întui?ia ?i sim??mintele noastre. Cert lucru, exist? sim??-mântul c? te g?se?ti în prezen?a unui om de „ras?”, tot a?a cum exist? sim??mântul c? te g?se?ti în prezen?a unei opere de „stil”. Cel ce încearc? acest sim??mânt ?i-a însu?it prin aceasta chiar o pozi?ie, de unde se poate lansa în considera?ii ?i aprecieri omene?te inteligibile. Pentru a vorbi despre o simfonie nu e neap?rat nevoie s? o reduci la vibra-?iunile aerului cari o compun pe plan fizic. Din contr?: pentru a vorbi omene?te despre o simfonie trebuie s? ui?î cu totul c? ea e alc?tuit? ?i dintr’o succesiune de vibra?iuni ale aerului. În cazul rasei trebuie s? facem abstrac?ie de ceeace aceast? entitate ar putea fi pe planul naturii, ?i s? ne m?rginim la ceeace ea este pe planul sensibilit??ii si al va-lorilor umane. Facem a?adar o analogie între sim??mântul c? te g?se?tî în fa?a fenome-nului „ras?” ?i sim??mântul c? te g?se?ti în prezen?a fenomenului „stil”.

Îmi amintesc c? în cursul vie?ii am încercat de mai multe ori acest sim??mânt sui generis. Mai acu câ?iva ani, la sesiunile pitore?ti ?i exotice ale Ligii Na?iunilor la Geneva, unde ?i se d? prilejul variat s? întâlne?ti exemplare umane în stare s? ilustreze viu toate tipurile unul muzeu antropologic, m? impresiona iar??i ?i iar??i, pân? la fasci-nare, figura pe deplin realizat? în felul s?u a omului de stat englez Sir Austen Cham-berlain. Eram simplu privitor ?i nu mi s’a d?ruit în nici un fel ocazia s? judec vreodat? calit??ile, nici morale, nici intelectuale ale acestui om, rezervat f?r? a fi întunecat, st?-pânit f?r? efort ?i în chip organic impun?tor, dar în fa?a lui m? încerca de fiecare dat? sim??mântul cople?itor c? m? g?sesc în prezen?a fenomenului „ras?”, ?i îl contemplam — f?r? de a-i în?elege graiul — cu desf?tarea vibrant? pe care ?i-o comunic? o rar? oper? de stil. Vorbesc despre ras? ?i iat?-m? îndrumat spre cazuri foarte concrete. E cel mai bun drum ce-l putem urma. C?ci fenomenul ras?, exact ca ?i fenomenul stil, îl cuprinzi cel mai deadreptul potrivindu-te în fa?a lui ?i ar?tându-l cu degetul în lumea ?i în at-mosfera lui concret?. — Îmi amintesc de un alt moment când am fost atins într’un chip cu totul aparte de acela? sim??mânt revelator. Cu ani în urm?, r?t?cind odat? prin nordul Ardealului, am fost nevoit s? poposesc o noapte într’un sat evreesc; am tras la un han cu lumini sufocate de fum ?i bezn?. Mi s’a îmbiat o camer?. Diminea?a p?r?sind camera, am dat într’o mic? curte p?trat?, înconjurat? de pridvoare. În mijlocul cur?ii închise se în?l?a de minune potriveala unui chio?c cople?it cu vi?? de vie. Era o splendid? dimi-nea?? de Mai. În chio?c st?ruiau la mas? vreo ?ase b?ie?î, în vârst? biblic? de 12 ani, cu p?rul ro?cat cum e frunza de vi?? toamna, cu perciuni în spirale ?i cu ochi mai vii decât cei de veveri??. În atmosfera proasp?t? ?i solar?, copiii discutau cu aprindere în jurul unui enorm Vechiu Testament, deschis pe mas?, ?i schimbau priviri ?i guturale dialectice. Erau a?a de cuprin?i de focul desbaterii c?, de?i la spatele lor, nici unul nu a ?inut s? m? remarce. Am asistat îndelung la aceast? scen? de pui de patriarhi, ?i am rostit pentru mine, ?i ca un comentar la tot tabloul, cuvântul: „ras?”!

În ?ara noastr? cu tipuri de oameni destul de variate, n’am fost p?truns poate nic?iri de sim??mântul c? m? g?sesc în prezen?a rasei în aceea?i m?sur? ca în fa?a ciobanilor no?tri din Poiana Sibiului. Ace?ti mândri ciobani, în ale c?ror f?pturi se împlinesc însu-?irile fizice ?i suflete?ti proprii unui neam de oameni, românesc ?i carpatin, însu?iri cari în atâtea alte p?r?i au r?mas — sub presiunea mizeriei ?i a unor împrejur?ri istorice su-ficient cunoscute — latente, sau incomplet desvoltate, demonstreaz? palpabil ?i cu oarecare aproxima?ie nivelul pân? la care s’ar putea ridica media rasei noastre. B?nuiesc îns? c? ?i poenarii s’au bucurat mai demult, poate acu o sut? sau dou? de ani, de o ?i mai str?lucit? perioad? de înflorire a rasei lor decât ast?zi. De atunci au intervenit unele împrejur?ri despre cari doctorii ?inutului ar putea s? istoriseasc? câte ceva, împreiur?ri cari ?i-au dat de sigur contribu?ia nefast? la începutul de declin fizic al acestui splendid neam de oameni. Oricum îns?, constatarea aceasta nu schimb? întru nimic convingerea mea c? ciobanii din Poiana reprezint? una din culmile stilului biologic românesc. Ace?ti oameni, cu figurile lor înalte, de-un aer aristocratic, de o st?pânit? încredere în ei în?i?i, prieteno?i ?i totu?i distan?i, vânjo?i f?r? brutalitate ?i de-o aspr? senin?tate, vegetativi ?i astrali ca brazii ?i puternici ca ur?ii, au fost în timpul din urm? adeseori remarca?i cu interes ?i cu admira?ie ?i din partea str?inilor. Sunt pu?ine regiuni în Europa, unde simpli oameni dela munte sau dela ?ar? s? fac? o impresie tot atât de aristocratic?. Au ap?rut în vremea din urm? pre?ioase ?i bine alc?tuite c?r?i de propagand?, cu ilustra?iuni de oameni si locuri din România, ?i cum de ani de zile îmi port rosturile prin str?in?tate, ?tiu din experien?a zilnic? cât de mult impresioneaz? ?i cu ce st?ruitor ecou, chiar ?i numai din simple fotografii, ciobanii poienari. Nu m? preocup? deloc în rândurile de fa?? ce anume „ras?” înflore?te în poienar sub aspect antropologic, cât e de „pur?” aceast? ras?, ?i nici întrebarea dac? românul din alte regiuni nu reprezint? cumva, sub unghiu antropologic, alt? ras?, sau amestec de rase. Ciobanul poienar m? intereseaz? aici ca stil biologlc, vital ?i sufletesc, iar sub acest unghiu, trebuie s? m?rturisesc c? în prezen?a poienarului sunt cu totul furat de sim??mântul c? m? g?sesc în fa?a unui asemenea stil, pe deplin realizat ?i nu numai alc?tuit din laten?e, din posibilit??i, sau din fragmente pe cale de a se schi?a.

Dup? ce te-ai obi?nuit pu?in s? consideri rasa ca stil, e sigur c? cele mai multe dintre a?a zisele puncte de vedere „?tiin?ifice”, din cari se atac? problema, ?i se vor p?rea tot atât de pu?in esen?iale ca de-o pild? isprava savantului, care face curbe grafice, dup? o compozi?ie muzical?. Cu toate avantajiile sale de metod?, considerarea rasel ca stil e pândit? îns? ?i ea de o primejdie, ba chiar de o mare primejdie. Primejdia e cu atât mai mare, cu cât sensibilitatea noastr? stilistic? e mai rigid?, dar cu atât mai mic? cu cât sensibilitatea noastr? stilistic? devine mai elastic?. O sensibilîtate stilistic? elastic? încearc? în prezen?a raselor, ca stiluri vitale ?i suflete?ti, st?ri întov?r??ite de-o anume evlavie, ca în fa?a unor fenomene originare ale firei. O sensîbilitate stilistic? elastic? se va transpune cu u?urin?? ?i cele mai adesea cu simpatie în ansamblul de valori fizice ?i spirituale ale unei alte rase. Nu acesta e îns? cazul sensibilit??i stilistice de tip rigid. O sensibilitate stilistic? rigid? va manifesta o aversiune fa?? de ansamblul de valori fizice ?i spirituale ale unei alte rase. O sensibilitate stilistic? rigid? va avea tendin?a s? vad? în valorile fizice ?i spirituale ale altor rase — non-valori.

Când con?tiin?a de ras? se împerechiaz? în chip nenorocit cu o sensibilitate stilistic? rigid?, se produce fenomenul disgra?ios ?i m?t?h?los, c?ruia îi d?m numele de „mesia-aism rasist”. Acest fenomen const? în exaltarea valorilor fizice ?i spirituale ale unei singure rase. Mesianismul rasist e caracterizat prin credin?a c? o anume ras? omeneasc? ar de?ine toate calit??ile cu care D-zeu a ?inut s? înzestreze genul omenesc, ?i c? toate celelalte rase posed? aceste însu?iri numai par?ial sau într’un fel degradat sau viciat. Istoria omenirii a avut parte de mai multe ori de asemenea pu?in îmbucur?toare mesianisme: În afar? de mesianismul evreesc al vechiului testament ?i de mesianismul blond al na?ional-so-cialismului german, despre care actualmente se vorbe?te a?a de mult, mai exist? un me-sianism analog anglo-saxon, precum ?i unul rusesc. De fiecare dat? mesianismul e altfel nuan?at ?i îmbr?cat în alt? doctrin?, dar în centrul fiec?ruia se g?se?te preten?ia ?i mândria exagerat? a unei anume rase de a fi „rasa aleas?” a lui Dumnezeu. Mesianismele rasiste, desvoltate când în doctrin? teologic?, când în doctrin? biologic?, sunt în egal? m?sur? forme ale unei trufii colective. C? mesianismul se întemeiaz? odat? pe un fictiv contract cu Iehova sau c? se cl?de?te pe tot atât de fictive considera?iuni de ?tiin?? natural? cu privire la superioritatea de nivel ?i de destin a rasei blonde, nu e prea important. Mesia-nismu! vechiu evreesc era bazat pe o a?a zis? învoial? dela „tu” la „tu” cu divinitatea. Mesianismul germanilor, cari ast?zi ?in s? se „nordizeze” cu orice pre? prin înzdr?venire fizic? ?i prin paganizare, se întemeiaz? nu atât pe un contract teologic bilateral ?i cu paragrafe în regul?, cât pe ni?te a?a zise privilegii, ce li s’ar fi acordat blonzilor din partea naturii. Deosebirea nu ni se pare prea mare. Iehova ?i-a schimbat numele în „Natur?” ?i ?i-a str?mutat preferin?ele de pe malurile Iordanului pe malurile Spreei. Mesianismul rasist, cu toat? flora sa de fic?iuni, a existat ?i exist?, oricât formele sale ar contraria sim??mântul de respect în fa?a configura?iilor ?i profilurilor biologice, cari ar trebui accep-tate în pluralitatea lor. La rândul s?u anglo-saxonul, de când a pus piciorul în patria insu-lar? ?i în împeriul apelor, s’a crezut, neadmi?ând nici o discu?ie, neam ales al lui Dum-nezeu. Simpatia pe care anglo-saxonul o arat? aproape ostentativ vechinlui testament nu e decât un simptom al acestui mesianism. Iar ru?îi, în momentul când s’au trezit la con?tiin?a de sine ?i mai ales la con?tiin?a c? sunt un imens popor, au g?sit ?i ei cu cale s?-?i exalteze rolul istoric. „Mujicii” ?i „idio?ii” Rusiei devenir? dintr’odat?, ?i cu esclu-sivitate, singurii purt?tori de Dumnezeu pe p?mânt. Moscova visa la un moment dat s? salveze omenirea întreag?, adic? probabil s? o ?i supun?. (Ar fi interesant s? se cerceteze în ce m?sur? a exploatat bol?evîsmul con?tiin?a mesianic? a poporului rusesc, în planurile de revolu?ionare a lumii).

În acord cu sine însu?i, mesianismul rasist, de orice fel, a fost ?i este atins de o penibil? orbire fa?? de toate virtu?ile altor rase. Un popor lovit de aceast? cecitate spiri-tual? nu mai e în stare s? se dep??easc? ?i nu se mai vede decât pe sine însu?i. Toate celelalte popoare ?i rase sunt v?zute în oglinda diformant? a narcisismului de unul singur. De cecitatea ce tocmai o subliniar?m n’au fost cru?a?i nici unii remarcabili gânditori. Lui Houston Stewart Chamberlain, unul dintre teoreticienii favori?i ai na?ional-socialis-mului german, care de altfel a ?tiut nu odat? s? pun? în frumoas? lumin? problema rasei ca atare, îi repro?âm în primul rând sensibilitatea stilistic? mult prea rigid?. Lipsa de elasticitate l-a f?cut încapabil de a pricepe orice nu poart? pecetea blond? a germa-nismului. S? ne reamintim numal în ce ton nedrept ?i dispre?uitor vorbe?te el în celebra sa carte „Fundamentele veacului al XIX-lea” de pild? despre vechea cultur? egiptean?, în care cu to?ii suntem obi?nui?i s? admir?m f?r? de nici o rezerv? întâia cultur? monu-mental? ap?rut? în istoria omenirei. ?i aceasta pe motivul — cât de irelevant! — c? vechii egipteni nu erau „ari”. Sensibilitatea stilistic? se poate educa. S? ne amintim ce opinii cu adev?rat obtuze aveau europenii în genere despre neamurile negre africane, cât? vreme înc? nimenea nu-?i luase osteneala sau nu avuse priceperea s? p?trund? în se-cretele culturii lor spirituale. Europenii, cari vor s? înve?e ceva sau s?-?î l?rgeasc? ?i s?-?i ml?dieze pu?in sensibilitatea stilistic?, sunt invita?i s? citeasc? sau m?car s? r?sfoiasc? operele lui Frobenius despre culturile africane. M?rturisesc, ?i iau r?spunderea sub sem-n?tur? pentru aceast? judecat?, c? nu am citit legende mai poetic întruchipate ?i mai profunde ca semnifica?ie, decât legendele negre. Nu mai departe decât acu câteva zile am asistat la o conferin?? despre poezia pigmeilor din centrul Africei. Alt? surpriz? incre-dibil?. Un „imn c?tre curcubeu” în care pigmeii, aceste fumici umane, aduc laude cu-lorilor cerului ?i implor? curcubeul s? nu-i ucid?, m’a emo?îonat mai profund ?i mai st?ruitor decât mai multe antologii de poezie modem? a mai multor popoare europene laolalt?. Am avut prilejul s? aud ?i poezie liric? polinezian?, de largi ritmuri ?i cu me-tafore de început de lume, care ar putea s? fie semnat? de orice mare poet oriental, dela Li-Tai-Pe pân? la Tagore. Nu am suferit din fericire niciodat? de mesianism rasist, dar dac? a? fi suferit, cele câteva lecturi întâmpl?toare cari m’au introdus în sufletul colora?ilor, m’ar fi vindecat definitiv de orice trufie.

Dac? mi s’ar pune întrebarea ce atitudine a? lua fa?? de problema amesteculul între rase, as r?spunde; nici în aceast? chestiune nu m? îndrum? pretinse descoperiri sau prin-cipii ?tiin?ifice, ci mai curând sensibilitatea mea stilistic?. M? voi declara cu alte cuvinte împotriva amestecului, dar nu din considerente biologice de puritate a plasmei ereditare, ci fiindc? mi se pare c? amestecul duce în cele mai multe cazuri la lips? de stil ?i într’un anume sens la lips? de caracter. E în joc un elementar sim? al stilului ?i un respect cvasi-religios fa?? de formele substan?ei vitale, sim??minte pe care nu pot ?i nu în?eleg s? le înving. Sim??mântul c? te g?se?ti în prezen?a unei rase, care a fost favori-zat? de împrejur?ri prielnice de a se realiza consecvent cu ea îns?si ?i de a-?i traduce în fapte creatoare toate virtualit??ile, este una din rarele bucurii ?i generoase satisfac?ii, la care mi s’ar p?rea monstruos s? renun?i cu u?urin??. S? nu stric?m, s? nu nivel?m, s? nu sp?l?cim, noi oamenii, ceeace a r?s?rit din sânul naturii ?i al sor?ii cu iresistibila ?i conving?toarea putere a unor fenomene originare plastic delimitate prin gra?ie de sus. Nu mai pu?in condamnabil ar fi îns? ?i drumul cel?lalt, al exalt?rii rasiste. Atitudinea, preten?ioas? în form?, primejdioas? pe cât de naiv? în esen??, a mesianismului rasist, care în ultimele sale consecin?e teoretice ?i practice propag? în ascuns sau pe fa?? împerialismul spiritual, fizic ?i economic al unei singure rase — nu e prin nimic justificabil?. Sim??-mântul, singurul, care deschide poarta spre un cadru ecumenic, sim??mântul de evlavie în fa?a fenomenului raselor — ne dicteaz? s? fim noi în?ine, sub stelele noastre, ?i s? îng?duim celorlal?i s? fie ?i ei — tot ei în?i?i, sub stelele lor.

De Lucian BLAGA - Sursa:

DESPRE RAS? CA STIL - de Lucian BLAGA — Nationalisti.ro