wirtz

))) vezi ca am mai postat o poezie tot pe aici: La Mircea Vine un Tigan

Primii romani AMENDATI pentru cuvantul TIGAN – AMENDA MAXIMA ajunge la 25.000 EURO Au folosit cuvântul “?igan” când s-au adresat unui “rrom”, iar pentru acest lucru au fost taxa?i. Primii români au fost deja pedepsi?i odat? ce amenda pentru pronun?area cuvântului “?igan” în România s-a m?rit, de 12 ori, la începutul s?pt?mânii, la presiunea Uniunii Europene, care consider? c? drepturile tiganilor sunt c?lcate în picioare în ?ara noastr?. Institu?ia care îi amendeaz? pe “discriminatori” se nume?te Consiliul Na?ional pentru Combaterea Discrimin?rii. Aici tiganii, dar ?i orice alt? persoan? care se consider? discriminat?, se pot plânge, iar angaja?ii statului român taie amenzi de mii de euro. Dac? amenda maxim? pentru o persoan? era de 3.000 de lei la începutul anului trecut, ulterior sanc?iunea a crescut la 30.000 de lei. Amenda maxim? poate s? ajung? la 25.000 DE EURO pentru o firm? din România care discrimineaz? “?iganii”, sau alte persoane, din motive rasiale, sexuale sau legate de un anumit handicap, potrivit noii legi, care a m?rit sanc?iunile. Iar amenzile au curs pentru pronun?area cuvântului ?igan. În total, sanc?iunile date de Consiliul Na?ional pentru Combaterea Discrimin?rii au fost de 20.000 de lei. În total, opt români au fost amenda?i, iar patru au sc?pat doar cu un avertisment scris, în care au fost f?cu?i de râs. Cea mai mic? amend? a fost de 400 de lei, iar cea mai mare de 8000 de lei. În plus, ?i o firm? din Capital? a fost sanc?ionat?, dup? ce un ?ef i-a spus unui subaltern c? este ?igan. NOTA REDACTIEI: Tiganii sunt mult mai rasisti fata de romani. Urmariti filmuletul de mai jos ce prezinta una din miile de fapte inregistrate anual cu caracter rasist la adresa romanilor. Si acum niste inregistrari video despre "romi", acesti ambasadori ai bunului simt:

La Mircea vine un ?igan Cu lan? de aur ?i mersan: – Sunt Anghel al lui ?apte cai Crescut în puf, trai pe v?trai, Venii, nepotul s? mi-l dai Prin apa din cazan. - Aha, pricep, dar tu ce dai, De unde e?ti ?i unde stai Te v?d malac ?i cam pl?van Oi fi vre-un neam de Corsican? - Sunt Mondial, ?i sunt oltean ?i am parai. A?a c? spune cum îi vrei, În Euroi, Dolari sau Lei ? Te pui n?na? la puradel S?-l ?ii în bra?e, doar ni?el ?i dup? ce-l la?i jos pe el Pe mine s? m? iei. - Nepotul eu ?i-l cre?tinez, C?-i mic, ?i n-o s? m? for?ez Dar nu ?tiu, tu e?ti mult prea mare ?i ai pe rol multe dosare S? ?i le iau eu în spinare? Mi-e team? c? clachez. - Mânca-?i-a?, nu m? refuza C?-?i dau cât po?i s? duci mata ?i-?i dau ?i pentru nea Traian ?i lu Maria-i dau un ban Da ia-m?’n bra?e, fii uman. – Ooof dracu s? te ia! Ok, accept, dar ?ine cont C? eu nu vreau banii în cont Nu vreau nici s? mi-i dai în mân?, Îi dai lui unu, C?p??ân? B?sescian din lumea bun?. ?i î?i mai dau un pont: Cu mine scapi cu ?ase sute Îi dai în tran?e, altfel pute, Dar s? nu crezi c? scapi u?or Mai ai de dat la procuror, La tentativ? de omor, Dai ?i la Curte. Dau na?ule, s? moar? mama, De-i cazu dau ?i lu Obama Da nu m? ?ine la’ntristare C? am o gâlc? ?i m? doare S?-i spui lu ?efu ?la mare S? ?in? seama. - Bine, o s? vorbesc cu ei. Probabil totu?i o s? iei Un an a?a, cu suspendare Ca s? nu fie scandal mare C? ?ade media c?lare. A?a cred c?-i ok. Ok, dar s? î?i fie clar?, Dac? m? min?i, ochii s?-?i sar?! S? nu încerci s? m? ??pe?ti C? te-am filmat ?i o p??e?ti, Cu DNA-ul te treze?ti. Pe drum de sear?. B? ?sta, tu m? ?antajezi? Tu cine puii mei te crezi? P?i tu te pui cu neamul meu ? Traian e mare, Dumnezeu, Român- t?tar-mason-evreu P?i tu realizezi? Tu cine e?ti, ?i din ce neam, Din David, Moise sau Avraam? Dac? încerci s? m? reclami, C? mi-a?i dat mit?, mi-a?i dat bani, Cine-o s? cread? doi golani? -Ponta ?i Abraham. Epi-tough Temerar, neinfricat, marinar de curs? lung? El Traian conquistadorul, pre?edintele, t?ticul, Cine b?nuia m?car c? acum o s? ajung? Ca ?iganu s? se-nece, scufundat de Mircea… dricul? Sursa: in-cuiul-catarii.info / Autor: Marin Neacsu

Înaintea votului de la ONU care a decis formarea statului Israel, comisia UNSCOP, formatã din tãrile membre ale ONU, a recomandat: terminarea Mandatului Britanic si o perioadã de tranzitie înaintea proclamãrii independentei sub control ONU [în realitate, proclamarea independentei s-a fãcut unilateral, de cãtre evrei, controlul ONU nefiind niciodatã pus în practicã]; prezervarea Locurilor Sfinte [prin aceastã sintagmã se înteleg toate amplasamentele sacre ale: iudaismului, crestinismului si islamului care se gãsesc în Palestina – actuala proclamare a Ierusalimului capitalã a statului Israel, la care se adaugã anexarea Ierusalimului Est si eliminarea etnicilor arabi pericliteazã aceastã mãsurã]; rezolvarea pasnicã a diferendurilor dintre cele douã pãrti [acest lucru nu s-a fãcut niciodatã]; unitatea economicã a Palestinei [alt punct care nu s-a pus niciodatã în practicã]. Delegatii minoritari (India, Iranul si Yugoslavia) recomandau un stat federal binational, în timp ce alte state sugerau partajarea Palestinei în douã state (dar cu o uniune economicã) si punerea Ierusalimului sub control international. Altfel spus, se prezintã douã versiuni ale federalizãrii, si nicidecum crearea a douã state independente. În septembrie 1947, pentru a se transa situatia, ONU a votat. Rezultatul a fost: - 25 de voturi pentru partaj; - 13 voturi împotrivã; - 19 abtineri. Pentru luarea unei decizii regulamentele ONU cereau întrunirea a douã treimi din voturi. Acest prim vot aratã clar cã opinia publicã internationalã NU este favorabilã raptului a jumãtate din Palestina. Mai trebuie precizat cã în 1947 nici un stat african nu are vreun reprezentant la ONU. Mai mult decât atât, cele mai multe dintre statele arabe nu au reprezentanti în forul international, pentru simplul motiv cã erau supuse unor regimuri coloniale. De asemenea, o parte din statele asiatice nu au nici ele reprezentare la ONU. Iar ceea ce este cel mai important lucru: poporul palestinian nu are nici o voce care sã-l reprezinte, de fapt, nici o clipã nu i-a trecut cuiva prin cap sã-i consulte pe palestinieni asupra destinului lor. O delegatie palestinianã prezentã, fãrã drept de vot, a respins orice partajare a tãrii, dar discursul lor nu a contat. Dar, chiar si în conditiile acestea, ONU nu reuseste sã adune voturile necesare pentru furtul teritoriului palestinian. Încep masinatiile de culise, în urma cãrora Grecia, Filipine, Liberia si Haiti, care fuseserã împotrivã, sunt nevoite sã cedeze. La 25 noiembrie ONU recurge la un al doilea vot. Rezultatele sunt acum: - 32 de voturi pentru; - 13 contra; - 11 absente; - 2 absente. Lipseste un singur vot. Ridicol, nici dupã ce se joacã a doua oarã comedia „legalitãtii”, rezultatul nu este cel scontat. Americanii amenintã întreruperea ajutorului destinat Frantei, asa cã aceasta este în fine decisã dã voteze pentru înfiintarea Israelului. În cele din urmã, dupã douã repetitii, la 29 noiembrie, are loc votul „corect”. Toatã lumea a putut rãsufla usuratã, legalitatea intra în drepturi. Chiar asa sã fie? Dacã ar fi fost asa, atunci asta ar fi însemnat ca Israelul sã respecte punct cu punct ce s-a votat atunci. Nu cred cã mai trebuie spus, dar acest lucru nu s-a petrecut niciodatã. ONU a votat partajarea Palestinei în trei pãrti: - un stat evreu de 14.000 km patrati, cu 558.000 de evrei si 405.000 de arabi; - un stat arab de 11.500 km patrati, cu 804.000 de arabi si 10.000 de evrei, între ele existând o uniune economicã, monetarã si vamalã; - o zonã sub regim international continând Locurile Sfinte (în special Ierusalim si Betleem), cu 106.000 de arabi si 100.000 de evrei. Chiar si în conditiile unei „legalitãti” de mucava, votatã într-un forum international care azi ar fi considerat nereprezentativ, în pofida vointei locuitorilor de fapt ai tãrii, respectarea acordurilor ar fi dat aerul unei validãri juridice post-factum. Israelul nu a respectat nici o clipã decizia ONU, care nu a fãcut decât sã-i serveascã de trambulinã provizorie. A urmat masacrul de la Deir Yassin, din 9 aprilie 1948, perpetrat de cãtre Irgun si Lehi, organizatii teroriste devenite ulterior partide în Knesset. Masacrul a fãcut 254 de victime palestiniene, în majoritate femei si copii. La 11 iulie 1948 urma masacrarea satelor arabe Lod si Ramle. Începea astfel exodul palestinienilor din propria tarã spre Siria, Egipt, Iordania si Liban, nevoiti sã-si abandoneze pãmânturile fortelor de ocupatie. Se estimeazã cã la momentul respectiv aproximativ 900.000 de oameni au fost nevoiti sã se refugieze. Statul Israel, înfiintat în mod „legal”, nu a recunoscut niciodatã dreptul proprietarilor de drept sã se întoarcã pe pãmânturile lor, si nu a acordat nici un sekel despãgubire pentru ceea ce a obtinut prin teroare si crimã.

Problema rasei. Frecventând cu oarecare interes ?tiin?a despre fenomenele vie?ii ?i încercând sa p?trunzi în secretul ascuns într’o sut? de alte secrete, al apari?iei speciilor si variantelor fiin?elor terestre, precum ?i în taina cu aspecte uneori atât de mate-matice a eredit??ii, nu g?se?tl ce-i drept solu?ii prea mul?umitoare pentru problema rasei, dar î?i faci cel pu?in o icoan? aproximativ? despre dificult??ile ?i despre complexitatea ei de neiszovit. Mi-am închinat câ?iva ani de p?tima?e osteneli ?i de entuziast? energie asimilatoare [filologiei]. M? socot printre aceia, cari se ?in la pas, cu deschis? curiozitate, împrosp?tat? zi cu zi, cu toate descoperirile cari pot avea întrucâtva vreo înrâurire asupra imaginei ce ne o facem despre via?? ?i fenomenele ei. Ostenelile mele pe acest teren nu mi-au prilejuit îns? particip?ri la lumini de natur? s?-mi pot începe considera?iile asupra rasei cu [algutan?e] prea dogmatice. Pe urma studiilor, am r?mas mai curând cu impresia unui impas ?i cu o neîncredere pe care a? vrea s? o comunic ast?zi cititorilor. Neîncrederea asta a? formula-o astfel: oamenii de ?tiin??, cari pretind a fi rezolvat cu mijloace ?tiin?ifice problema raselor în toat? complexitatea ei — sunt sau ni?te incon-?tien?i – sau ni?te ?arlatani. ?i aceasta din motivul binecuvântat c? problema raselor, sub multe din aspectele ei, nici nu e problem? de natur? ?tiin?ific?. Problema raselor are aspecte asupra c?rora cercet?torul nu poate s? decid? ?i s?-?i fac? o judecat? decât de pe planuri [rezervale] metafizicei, moralei, esteticei, adic? de pe planurile unei lumi de desi-derate ?i valori cari dep??esc mult chemarea ?i cercul isbânzilor posibile ale ?tiin?ei. Între neajunsuri s? amintesc numai c? ?tiin?a n’a isbutit pân? ast?zi nici m?car s? se fîxeze asupra unei defini?ii cel pu?in conven?ionale a termenului. Antropologia ne ofer? ce-i drept statistici ?i m?sur?tori din bel?ug, dar tot la câ?iva ani rezultatele trebue s? suporte interpret?ri dup? noi ?i noi criterii. Cnm se determin? însu?irile fizice ?i suflete?ti cari urmeaz? a fi puse în sarcina „rasei”, ?i cum acelea cari se datoresc „mediului”? Între ce limite îng?duite poate s? varieze o însu?ire caracteristic? unei rase? Pân? la ce grad de abatere dela media unei însu?iri ne este permis s? vorbim înc? de o simpl? variant?, ?i la ce grad de abatere începe rasa, muta?iunea? Sunt multe întreb?ri de acest fel cari de obiceiu se solu?ioneaz?, filosofic vorbind, mai mult dup? tactul, bunul sim?, sau bunul plac al cercet?torului, decât dup? criterii puse la ad?post de orice infiltra?ii de subiecti-vism. Dela experimente ?i m?sur?tori nu se pot a?tepta r?spunsuri precise, deoarece cer-cet?rile experimentale ?i de m?surare postuleaz?, într’un anume fel, tocmai aceste r?spun-suri, ca un ajutor al lor. Biologia ?i antropologia au por?ile deschise înc? tuturor surpri-zelor. – Iar dac? cineva ne-ar invita s? amintim unele rezultate problematice ale „?tiin?ei”, în cari se amestec? diverse puncte de vedere metafizice, morale, estetice, ?i care totu?i sunt prezentate, naiv ?i cu toat? aparatura, drept axiome „?tiin?ifice”—iat? câteva, a?a cum ne vin în minte f?r? mult? alegere. Sunt cercet?tori rasi?ti neîndupleca?i, cari afirm? c? cutare ras? e, dup? toate semnele anatomice ?i morfologice, pe care maiestatea sa ?tiin?a le constat?, o ras? pur?. Sunt cercet?tori cari, cu argumente scoase din sertarele tuturor cuno?tin?elor umane, sus?in c? orice amestec de sânge ?i aliaj de substan?e între rase sunt echivalente în efectele lor cu rezultatele bastardiz?rii ?i degradeaz? pân? la de-zastru aceste rase. Al?i cercet?tori, nu mai pu?in erudi?i, g?sesc suficiente argumente, ?i nu de calitate înferioar?, ca s? hot?rasc? peremptoriu c? nu exist? nici o ras? pur? ?i c? amestecul raselor, ducând la sumarea virtu?ilor, s’ar fi dovedit cele mai adesea ca un proces suitor ?i in avantajul neamului omenesc. Cercet?torii ace?tia nu-?i dau seama c? în cuvinte precum „dezastru” sau „avantaj” se implic? o întreag? lume de valori, asupra c?rora nu se poate hot?rî dup? criterii ?tiin?ifice. Anume oameni de ?tiin??, atacând cu preten?io-zitate nejustificat? problema raselor, au isbutit, în intervalul scurt al unui singur secol, s? o compromit? deabinelea, ?i aproape mai iremediabil decât au compromis bun?oar? pictorii academici — nudul. S? trat?m pe cei ce ne-au obosit inutil în acela? fel cum au fost trata?i pictorii academici din partea unei anume ?coale mai noi: s? cerem interdic?ia — printr’o conven?ie, s? zicem, interna?ional? —a acestui subiect, pentru cel pu?in o alt? sut? de ani. Sau maî precis: s? cerem ?tiin?ei s? se m?rgineasc? la problemele cari îi apar?in cu adev?rat. Vom încerca în rândurile de fa?? s? privim problema rasei într’un spirit mai degajat. Aruncând peste bord balastul termenilor de matematic? ?i statistic? biologic?, s? privim rasa deocamdat? ca o indescifrabil? entitate a naturii, ?i s? vorbim despre ea, a?a cum se vorbe?te de obiceiu despre o realitate uman? într’o lume de valori umane. Pe un asemenea plan e poate mai indicat s? întrebuin??m termenul de „ras?” într’un sens oarecum mai de toate zilele ?i f?r? de orice preten?ii de scientism. Cuvântul „ras?” în accep?ie curent? echivaleaz? aproape cu acela de „stil biologic”. În m?sura în care termenul „ras?” îl substituim prin acela de „stil biologic”, suntem efectiv pu?i în situa?ia de a vorbi despre ras? în termeni mai apropia?i de întui?ia ?i sim??mintele noastre. Cert lucru, exist? sim??-mântul c? te g?se?ti în prezen?a unui om de „ras?”, tot a?a cum exist? sim??mântul c? te g?se?ti în prezen?a unei opere de „stil”. Cel ce încearc? acest sim??mânt ?i-a însu?it prin aceasta chiar o pozi?ie, de unde se poate lansa în considera?ii ?i aprecieri omene?te inteligibile. Pentru a vorbi despre o simfonie nu e neap?rat nevoie s? o reduci la vibra-?iunile aerului cari o compun pe plan fizic. Din contr?: pentru a vorbi omene?te despre o simfonie trebuie s? ui?î cu totul c? ea e alc?tuit? ?i dintr’o succesiune de vibra?iuni ale aerului. În cazul rasei trebuie s? facem abstrac?ie de ceeace aceast? entitate ar putea fi pe planul naturii, ?i s? ne m?rginim la ceeace ea este pe planul sensibilit??ii si al va-lorilor umane. Facem a?adar o analogie între sim??mântul c? te g?se?tî în fa?a fenome-nului „ras?” ?i sim??mântul c? te g?se?ti în prezen?a fenomenului „stil”. Îmi amintesc c? în cursul vie?ii am încercat de mai multe ori acest sim??mânt sui generis. Mai acu câ?iva ani, la sesiunile pitore?ti ?i exotice ale Ligii Na?iunilor la Geneva, unde ?i se d? prilejul variat s? întâlne?ti exemplare umane în stare s? ilustreze viu toate tipurile unul muzeu antropologic, m? impresiona iar??i ?i iar??i, pân? la fasci-nare, figura pe deplin realizat? în felul s?u a omului de stat englez Sir Austen Cham-berlain. Eram simplu privitor ?i nu mi s’a d?ruit în nici un fel ocazia s? judec vreodat? calit??ile, nici morale, nici intelectuale ale acestui om, rezervat f?r? a fi întunecat, st?-pânit f?r? efort ?i în chip organic impun?tor, dar în fa?a lui m? încerca de fiecare dat? sim??mântul cople?itor c? m? g?sesc în prezen?a fenomenului „ras?”, ?i îl contemplam — f?r? de a-i în?elege graiul — cu desf?tarea vibrant? pe care ?i-o comunic? o rar? oper? de stil. Vorbesc despre ras? ?i iat?-m? îndrumat spre cazuri foarte concrete. E cel mai bun drum ce-l putem urma. C?ci fenomenul ras?, exact ca ?i fenomenul stil, îl cuprinzi cel mai deadreptul potrivindu-te în fa?a lui ?i ar?tându-l cu degetul în lumea ?i în at-mosfera lui concret?. — Îmi amintesc de un alt moment când am fost atins într’un chip cu totul aparte de acela? sim??mânt revelator. Cu ani în urm?, r?t?cind odat? prin nordul Ardealului, am fost nevoit s? poposesc o noapte într’un sat evreesc; am tras la un han cu lumini sufocate de fum ?i bezn?. Mi s’a îmbiat o camer?. Diminea?a p?r?sind camera, am dat într’o mic? curte p?trat?, înconjurat? de pridvoare. În mijlocul cur?ii închise se în?l?a de minune potriveala unui chio?c cople?it cu vi?? de vie. Era o splendid? dimi-nea?? de Mai. În chio?c st?ruiau la mas? vreo ?ase b?ie?î, în vârst? biblic? de 12 ani, cu p?rul ro?cat cum e frunza de vi?? toamna, cu perciuni în spirale ?i cu ochi mai vii decât cei de veveri??. În atmosfera proasp?t? ?i solar?, copiii discutau cu aprindere în jurul unui enorm Vechiu Testament, deschis pe mas?, ?i schimbau priviri ?i guturale dialectice. Erau a?a de cuprin?i de focul desbaterii c?, de?i la spatele lor, nici unul nu a ?inut s? m? remarce. Am asistat îndelung la aceast? scen? de pui de patriarhi, ?i am rostit pentru mine, ?i ca un comentar la tot tabloul, cuvântul: „ras?”! În ?ara noastr? cu tipuri de oameni destul de variate, n’am fost p?truns poate nic?iri de sim??mântul c? m? g?sesc în prezen?a rasei în aceea?i m?sur? ca în fa?a ciobanilor no?tri din Poiana Sibiului. Ace?ti mândri ciobani, în ale c?ror f?pturi se împlinesc însu-?irile fizice ?i suflete?ti proprii unui neam de oameni, românesc ?i carpatin, însu?iri cari în atâtea alte p?r?i au r?mas — sub presiunea mizeriei ?i a unor împrejur?ri istorice su-ficient cunoscute — latente, sau incomplet desvoltate, demonstreaz? palpabil ?i cu oarecare aproxima?ie nivelul pân? la care s’ar putea ridica media rasei noastre. B?nuiesc îns? c? ?i poenarii s’au bucurat mai demult, poate acu o sut? sau dou? de ani, de o ?i mai str?lucit? perioad? de înflorire a rasei lor decât ast?zi. De atunci au intervenit unele împrejur?ri despre cari doctorii ?inutului ar putea s? istoriseasc? câte ceva, împreiur?ri cari ?i-au dat de sigur contribu?ia nefast? la începutul de declin fizic al acestui splendid neam de oameni. Oricum îns?, constatarea aceasta nu schimb? întru nimic convingerea mea c? ciobanii din Poiana reprezint? una din culmile stilului biologic românesc. Ace?ti oameni, cu figurile lor înalte, de-un aer aristocratic, de o st?pânit? încredere în ei în?i?i, prieteno?i ?i totu?i distan?i, vânjo?i f?r? brutalitate ?i de-o aspr? senin?tate, vegetativi ?i astrali ca brazii ?i puternici ca ur?ii, au fost în timpul din urm? adeseori remarca?i cu interes ?i cu admira?ie ?i din partea str?inilor. Sunt pu?ine regiuni în Europa, unde simpli oameni dela munte sau dela ?ar? s? fac? o impresie tot atât de aristocratic?. Au ap?rut în vremea din urm? pre?ioase ?i bine alc?tuite c?r?i de propagand?, cu ilustra?iuni de oameni si locuri din România, ?i cum de ani de zile îmi port rosturile prin str?in?tate, ?tiu din experien?a zilnic? cât de mult impresioneaz? ?i cu ce st?ruitor ecou, chiar ?i numai din simple fotografii, ciobanii poienari. Nu m? preocup? deloc în rândurile de fa?? ce anume „ras?” înflore?te în poienar sub aspect antropologic, cât e de „pur?” aceast? ras?, ?i nici întrebarea dac? românul din alte regiuni nu reprezint? cumva, sub unghiu antropologic, alt? ras?, sau amestec de rase. Ciobanul poienar m? intereseaz? aici ca stil biologlc, vital ?i sufletesc, iar sub acest unghiu, trebuie s? m?rturisesc c? în prezen?a poienarului sunt cu totul furat de sim??mântul c? m? g?sesc în fa?a unui asemenea stil, pe deplin realizat ?i nu numai alc?tuit din laten?e, din posibilit??i, sau din fragmente pe cale de a se schi?a. Dup? ce te-ai obi?nuit pu?in s? consideri rasa ca stil, e sigur c? cele mai multe dintre a?a zisele puncte de vedere „?tiin?ifice”, din cari se atac? problema, ?i se vor p?rea tot atât de pu?in esen?iale ca de-o pild? isprava savantului, care face curbe grafice, dup? o compozi?ie muzical?. Cu toate avantajiile sale de metod?, considerarea rasel ca stil e pândit? îns? ?i ea de o primejdie, ba chiar de o mare primejdie. Primejdia e cu atât mai mare, cu cât sensibilitatea noastr? stilistic? e mai rigid?, dar cu atât mai mic? cu cât sensibilitatea noastr? stilistic? devine mai elastic?. O sensibilîtate stilistic? elastic? încearc? în prezen?a raselor, ca stiluri vitale ?i suflete?ti, st?ri întov?r??ite de-o anume evlavie, ca în fa?a unor fenomene originare ale firei. O sensîbilitate stilistic? elastic? se va transpune cu u?urin?? ?i cele mai adesea cu simpatie în ansamblul de valori fizice ?i spirituale ale unei alte rase. Nu acesta e îns? cazul sensibilit??i stilistice de tip rigid. O sensibilitate stilistic? rigid? va manifesta o aversiune fa?? de ansamblul de valori fizice ?i spirituale ale unei alte rase. O sensibilitate stilistic? rigid? va avea tendin?a s? vad? în valorile fizice ?i spirituale ale altor rase — non-valori. Când con?tiin?a de ras? se împerechiaz? în chip nenorocit cu o sensibilitate stilistic? rigid?, se produce fenomenul disgra?ios ?i m?t?h?los, c?ruia îi d?m numele de „mesia-aism rasist”. Acest fenomen const? în exaltarea valorilor fizice ?i spirituale ale unei singure rase. Mesianismul rasist e caracterizat prin credin?a c? o anume ras? omeneasc? ar de?ine toate calit??ile cu care D-zeu a ?inut s? înzestreze genul omenesc, ?i c? toate celelalte rase posed? aceste însu?iri numai par?ial sau într’un fel degradat sau viciat. Istoria omenirii a avut parte de mai multe ori de asemenea pu?in îmbucur?toare mesianisme: În afar? de mesianismul evreesc al vechiului testament ?i de mesianismul blond al na?ional-so-cialismului german, despre care actualmente se vorbe?te a?a de mult, mai exist? un me-sianism analog anglo-saxon, precum ?i unul rusesc. De fiecare dat? mesianismul e altfel nuan?at ?i îmbr?cat în alt? doctrin?, dar în centrul fiec?ruia se g?se?te preten?ia ?i mândria exagerat? a unei anume rase de a fi „rasa aleas?” a lui Dumnezeu. Mesianismele rasiste, desvoltate când în doctrin? teologic?, când în doctrin? biologic?, sunt în egal? m?sur? forme ale unei trufii colective. C? mesianismul se întemeiaz? odat? pe un fictiv contract cu Iehova sau c? se cl?de?te pe tot atât de fictive considera?iuni de ?tiin?? natural? cu privire la superioritatea de nivel ?i de destin a rasei blonde, nu e prea important. Mesia-nismu! vechiu evreesc era bazat pe o a?a zis? învoial? dela „tu” la „tu” cu divinitatea. Mesianismul germanilor, cari ast?zi ?in s? se „nordizeze” cu orice pre? prin înzdr?venire fizic? ?i prin paganizare, se întemeiaz? nu atât pe un contract teologic bilateral ?i cu paragrafe în regul?, cât pe ni?te a?a zise privilegii, ce li s’ar fi acordat blonzilor din partea naturii. Deosebirea nu ni se pare prea mare. Iehova ?i-a schimbat numele în „Natur?” ?i ?i-a str?mutat preferin?ele de pe malurile Iordanului pe malurile Spreei. Mesianismul rasist, cu toat? flora sa de fic?iuni, a existat ?i exist?, oricât formele sale ar contraria sim??mântul de respect în fa?a configura?iilor ?i profilurilor biologice, cari ar trebui accep-tate în pluralitatea lor. La rândul s?u anglo-saxonul, de când a pus piciorul în patria insu-lar? ?i în împeriul apelor, s’a crezut, neadmi?ând nici o discu?ie, neam ales al lui Dum-nezeu. Simpatia pe care anglo-saxonul o arat? aproape ostentativ vechinlui testament nu e decât un simptom al acestui mesianism. Iar ru?îi, în momentul când s’au trezit la con?tiin?a de sine ?i mai ales la con?tiin?a c? sunt un imens popor, au g?sit ?i ei cu cale s?-?i exalteze rolul istoric. „Mujicii” ?i „idio?ii” Rusiei devenir? dintr’odat?, ?i cu esclu-sivitate, singurii purt?tori de Dumnezeu pe p?mânt. Moscova visa la un moment dat s? salveze omenirea întreag?, adic? probabil s? o ?i supun?. (Ar fi interesant s? se cerceteze în ce m?sur? a exploatat bol?evîsmul con?tiin?a mesianic? a poporului rusesc, în planurile de revolu?ionare a lumii). În acord cu sine însu?i, mesianismul rasist, de orice fel, a fost ?i este atins de o penibil? orbire fa?? de toate virtu?ile altor rase. Un popor lovit de aceast? cecitate spiri-tual? nu mai e în stare s? se dep??easc? ?i nu se mai vede decât pe sine însu?i. Toate celelalte popoare ?i rase sunt v?zute în oglinda diformant? a narcisismului de unul singur. De cecitatea ce tocmai o subliniar?m n’au fost cru?a?i nici unii remarcabili gânditori. Lui Houston Stewart Chamberlain, unul dintre teoreticienii favori?i ai na?ional-socialis-mului german, care de altfel a ?tiut nu odat? s? pun? în frumoas? lumin? problema rasei ca atare, îi repro?âm în primul rând sensibilitatea stilistic? mult prea rigid?. Lipsa de elasticitate l-a f?cut încapabil de a pricepe orice nu poart? pecetea blond? a germa-nismului. S? ne reamintim numal în ce ton nedrept ?i dispre?uitor vorbe?te el în celebra sa carte „Fundamentele veacului al XIX-lea” de pild? despre vechea cultur? egiptean?, în care cu to?ii suntem obi?nui?i s? admir?m f?r? de nici o rezerv? întâia cultur? monu-mental? ap?rut? în istoria omenirei. ?i aceasta pe motivul — cât de irelevant! — c? vechii egipteni nu erau „ari”. Sensibilitatea stilistic? se poate educa. S? ne amintim ce opinii cu adev?rat obtuze aveau europenii în genere despre neamurile negre africane, cât? vreme înc? nimenea nu-?i luase osteneala sau nu avuse priceperea s? p?trund? în se-cretele culturii lor spirituale. Europenii, cari vor s? înve?e ceva sau s?-?î l?rgeasc? ?i s?-?i ml?dieze pu?in sensibilitatea stilistic?, sunt invita?i s? citeasc? sau m?car s? r?sfoiasc? operele lui Frobenius despre culturile africane. M?rturisesc, ?i iau r?spunderea sub sem-n?tur? pentru aceast? judecat?, c? nu am citit legende mai poetic întruchipate ?i mai profunde ca semnifica?ie, decât legendele negre. Nu mai departe decât acu câteva zile am asistat la o conferin?? despre poezia pigmeilor din centrul Africei. Alt? surpriz? incre-dibil?. Un „imn c?tre curcubeu” în care pigmeii, aceste fumici umane, aduc laude cu-lorilor cerului ?i implor? curcubeul s? nu-i ucid?, m’a emo?îonat mai profund ?i mai st?ruitor decât mai multe antologii de poezie modem? a mai multor popoare europene laolalt?. Am avut prilejul s? aud ?i poezie liric? polinezian?, de largi ritmuri ?i cu me-tafore de început de lume, care ar putea s? fie semnat? de orice mare poet oriental, dela Li-Tai-Pe pân? la Tagore. Nu am suferit din fericire niciodat? de mesianism rasist, dar dac? a? fi suferit, cele câteva lecturi întâmpl?toare cari m’au introdus în sufletul colora?ilor, m’ar fi vindecat definitiv de orice trufie. Dac? mi s’ar pune întrebarea ce atitudine a? lua fa?? de problema amesteculul între rase, as r?spunde; nici în aceast? chestiune nu m? îndrum? pretinse descoperiri sau prin-cipii ?tiin?ifice, ci mai curând sensibilitatea mea stilistic?. M? voi declara cu alte cuvinte împotriva amestecului, dar nu din considerente biologice de puritate a plasmei ereditare, ci fiindc? mi se pare c? amestecul duce în cele mai multe cazuri la lips? de stil ?i într’un anume sens la lips? de caracter. E în joc un elementar sim? al stilului ?i un respect cvasi-religios fa?? de formele substan?ei vitale, sim??minte pe care nu pot ?i nu în?eleg s? le înving. Sim??mântul c? te g?se?ti în prezen?a unei rase, care a fost favori-zat? de împrejur?ri prielnice de a se realiza consecvent cu ea îns?si ?i de a-?i traduce în fapte creatoare toate virtualit??ile, este una din rarele bucurii ?i generoase satisfac?ii, la care mi s’ar p?rea monstruos s? renun?i cu u?urin??. S? nu stric?m, s? nu nivel?m, s? nu sp?l?cim, noi oamenii, ceeace a r?s?rit din sânul naturii ?i al sor?ii cu iresistibila ?i conving?toarea putere a unor fenomene originare plastic delimitate prin gra?ie de sus. Nu mai pu?in condamnabil ar fi îns? ?i drumul cel?lalt, al exalt?rii rasiste. Atitudinea, preten?ioas? în form?, primejdioas? pe cât de naiv? în esen??, a mesianismului rasist, care în ultimele sale consecin?e teoretice ?i practice propag? în ascuns sau pe fa?? împerialismul spiritual, fizic ?i economic al unei singure rase — nu e prin nimic justificabil?. Sim??-mântul, singurul, care deschide poarta spre un cadru ecumenic, sim??mântul de evlavie în fa?a fenomenului raselor — ne dicteaz? s? fim noi în?ine, sub stelele noastre, ?i s? îng?duim celorlal?i s? fie ?i ei — tot ei în?i?i, sub stelele lor. De Lucian BLAGA - Sursa: DESPRE RAS? CA STIL - de Lucian BLAGA — Nationalisti.ro

În fiecare an, la 15 ianuarie, s?rb?torim ziua de na?tere a Românului Absolut, Mihai Eminescu, iar la 15 iunie îi comemor?m dispari?ia. Din p?cate, înc? din timpul vie?ii marelui creator ?i pîn? în zilele noastre, a existat o campanie def?im?toare de propor?ii uria?e. Ne propunem s? facem o scurt? trecere în revist? a tentativelor de asasinat moral îndreptate împotriva Doctrinarului Na?ional. Prima ?i cea mai celebr? mîr??vie a fost s?vîr?it? de poetul, criticul literar ?i ziaristul Alexandru Macedonski, în august 1883, la nici dou? luni de la declan?area presupusei „boli” de care ar fi suferit Eminescu. În revista „Literatorul” era publicat? o epigram? cu urm?torul con?inut: „Un X… pretins poet – acum/ S-a dus pe cel mai jalnic drum…/ L-a? plînge dac?-n balamuc/ Destinul s?u n-ar fi mai bun,/ C?ci pîn? ieri a fost n?uc/ ?i nu e azi decît nebun”. Dup? cum se vede, Mihai Eminescu nu a avut parte în timpul vie?ii (?i nici dup? moarte) doar de recept?ri pozitive. S-au g?sit unii care s?-i socoteasc? mai multe defecte decît calit??i ?i s? încerce doborîrea sa de pe un soclu pe care abia îl ridicase o genera?ie entuziast?. În acest sens, crestoma?ia în mai multe volume „Detractorii lui Eminescu”, apar?inînd universitarului ie?ean Alexandru Dobrescu, reprezint? un bun instrument de lucru pentru eminescologi, dar ?i o culegere de real interes pentru publicul larg, avînd în vedere c? atacurile venite dinspre contemporanii Poetului Nepereche nu fuseser?, în marea lor majoritate, republicate. S? facem cîteva exemplific?ri. De pild?, portretul realizat pe la 1875 de c?tre un oarecare Gr. Gellianu înc?lca orice regul? a bunului-sim?: „Întrebuin?înd figuri neîn?elese, în?irînd, unele dup? altele, cuvinte care nu produc nici un sens, sfidînd gramatica ?i analiza logic?, ?i prin urmare f?r? farmec ?i preciziune posibile în limbaj, torturînd necontenit rima ?i ritmul, ?i prin urmare f?r? u?urin?? posibil? în versificare, iat? cum ne apare d. Eminescu”. Într-un lung ?i r?ut?cios „studiu”, serializat între 1894 ?i 1896, Aron Densu?ianu afirm? c? Eminescu „avea prin mo?tenire germenele aliena?iunii, care a fost alimentat printr-o boal? contras? dup? aceea” ?i c? „preocupa?iunea constant? îi erau conexiunile de amor”. Capodopera eminescian? „Luceaf?rul” este considerat? „o bîiguial?, nu se poate mai isteric?”, în care g?sim „un amor bolnav, un somnambulism”. Cît despre stil: „nici un rost de ac?iune, nici o dezvoltare fireasc? de idei ?i sentimente, totul o dîrdîire lung? de acelea?i stihuri, de acelea?i idei, care adeseori se bat în capete”. Opera poetic? este pus? sub semnul imoralit??ii: „Va s? zic? amorul ?i femeia nu prezint? alte calit??i decît carnea! Te mai afli oare aici în templul muzelor, ori în bordel? În aceast? abrutizare este f?r? îndoial? a se c?uta succesul nemeritat ?i, prin urmare, trec?tor (sic!) al unor asemenea poezii”. Noi „recorduri” în materie de lez-Eminescu stabilea textul def?im?tor publicat, în 1891, de c?tre Alexandru Grama, mai mult citat decît citit, ?ocant ?i nedrept, otr?vit ?i putred. Geniul Na?ional este catalogat ca „biet versificator tare de rînd, tîmpit pentru lumea aceasta prin natura sa, prin ocupa?iunile ?i tendin?ele sale ?i prin aerul social ?i literar în care a tr?it”. Considerarea lui Eminescu ca un model demn de urmat ar constitui o erezie periculoas?, întrucît „ce poate fi demn de imitat în via?a unui aventurier, care nicicînd n-a f?cut un studiu serios ?i sistematic; care, corupt ?i stricat în suflet ?i în inim?, înc? în tinere?e era deja blazat ?i ostenit de lume ?i pentru aceea lipsit de orice idealism; care, gol de alte sim?iri nobile, nu numai a cîntat, ci ?i a practicat erotismul animalic, pîn? cînd, lovit de s?ge?ile lui chiar în obositul creier, mintea i s-a dus în Nirvana lui Schopenhauer ?i a indienilor, iar trupul i s-a mai tîrît cî?iva ani, pîn? ce, în floarea vîrstei, s-a dus ?i el tot acolo; ce poate fi, mai zicem o dat?, demn de imitat în via?a unui atare om?”. Stupefiant (nu-i a?a?), dar nu mai pu?in stupefiant decît finalul: „Purtat-a bietul român în urma tristelor împrejur?ri ale timpului destule juguri. (…) A?a ru?inos îns? ca jugul lui Eminescu n-a fost nici unul. N-a fost nici unul, c?ci în acelea ne-au înjugat str?inii, în al lui Eminescu îns? ne-au înjugat românii, care sînt carne din carnea noastr? ?i sînge din sîngele nostru” etc. În 1903, Anghel Demetriescu îl opunea pe Eminescu… lui Alecsandri, considerîndu-l pe primul „tulbure ?i torturat, exagerat în expresie ?i violent în concep?ie, cufundîndu-se în adîncul lucrurilor pîn? la a divaga ?i a fi neîn?eles lui însu?i, boem de o spe?? pu?in amabil?, camarad incomod ?i ap?r?tor primejdios al cauzelor ce sprijinea”, dar ?i „s?rac ?i nenorocit, neb?gat în seam?, exploatat chiar de cei ce-l pre?uiau”. Acela?i autor opina c? Eminescu nu avea valoare nici ca poet, nici ca ziarist, fiind „un filozof ignorant cum se credea ?i ziarist de nevoie, prea mîndru ca s? coboare la serviciile ce putea face, prea m?rginit ca s? se înal?e pîn? unde mîndria lui îndemna, prea egoist ca s?-?i deschid? inima marilor simpatii, osîndit, prin firea lui ?i prin împrejur?rile în care fusese aruncat, a lupta f?r? convingere, a fi ziarist f?r? a iubi aceast? meserie, a scrie cu patim? personal? f?r? motive personale”. Atacurile antieminesciene se „clasificizau” în edi?ia (prim? ?i ultim?!) din 1932 a lucr?rii „?tiin?ifice” intitulat? „Mihail Eminescu din punct de vedere psihanalitic”, apar?inînd doctorului C. Vlad – autodefinit ca „medic care se ocup? cu t?m?duirea nevrozelor”. M? voi referi în fug? (scornelile nu merit? s? te opre?ti prea în am?nunt asupra lor; mai mult? aten?ie trebuie acordat? c?r?ilor serioase despre via?a marelui creator, cum ar fi cele scrise de Ovidiu Vuia, N. Georgescu sau C?lin Cern?ianu!) la cîteva pasaje despre care nu am curajul s? pretind c? ar fi cele mai dure, pentru simplul fapt c? toat? cartea e scris? în stil bulevardier. Autorul realizeaz? o „schi??” a structurii mintale a lui Eminescu, care, cic?, ar corespunde diagnosticului clinic incontestabil de „skizoidie”, caracterizîndu-se prin: 1) neadaptare la realitate, înstr?inare progresiv? de lumea extern?, negativism; 2) narcisism extrem, ducînd la „o parez? a afectivit??ii fa?? de toate impresiile ce-i vin din afar?”; 3) întoarcere spre sexul propriu (ambiguitate a orient?rii sexuale, incapacitate de seduc?ie, izolare erotic?); 4) grandomanie („Nu-l ?inea pe nimeni vrednic de a fi judec?torul s?u!”); 5) mizofilie (neglijen?? în leg?tur? cu persoana proprie, care poate ajunge pîn? la gatism); 6) masochism („Ca subiect a fost un sadic cu sine: îi pl?cea s? se chinuie, s?-?i strice toate rosturile ?i s? fie nevoit a tr?i în mizerie. (…) Ca obiect a fost un masochist, pentru c? se compl?cea în suferin?? pîn? la voluptate”); 7) raptusuri (hot?rîri bru?te, luate f?r? premeditare), bizarerii (atitudini ciudate, frizînd patologicul), verbigera?ie („acel joc cu un singur cuvînt pe care-l vîntur? pîn? la pierderea în?elesului”); 8) scindarea eului, pe dou? planuri – vertical ?i orizontal. Cheia de bolt? a întregii teorii este chiar finalul c?r?ii, unde doctorul C. Vlad dezv?luie natura profund… uman? ?i, deci, perisabil?, a Doctrinarului Na?ional, care, din geniu tutelar al civiliza?iei românilor, devine – printr-o tr?s?tur? de condei – un om, un simplu om, un om banal, mediocru, vicios ?i bolnav, care nu poate servi drept model nim?nui din cei care-i vor urma: „Îns?… îns?, cînd stai ?i te gînde?ti, groaznic e acel piedestal al nemuririi! Nu e cl?dit din aur ?i argint, ci din s?rate ?i amare lacrimi cristalizate. Un piedestal f?cut numai din m?rg?ritare, dintre care fiecare reprezint? un fenomen de ap?rare a unei biete scoici contra col?urilor unor fire de nisip care se înfig neîndur?tor în frageda ei carne înfiorat? de durere roz?… Un piedestal… un fel de a se în?ela pe sine. Un piedestal… un fel de atunci nu vroiai tu, acum nu vreau eu. Un piedestal, pe care ?i-a în?l?at cît mai sus spiritul, ca s? aib? în?l?imea necesar? de unde s? se pr?bu?easc? definitiv… bietul om”. Cît? dreptate a avut sau n-a avut acest C. Vlad, ?tim exact dac?-i cercet?m posteritatea… inexistent?! Eu, cel pu?in, n-am auzit de el pîn? n-am cump?rat cartea dintr-un anticariat. Eminescu, îns?, i-a supravie?uit – ?i lui ?i tuturor celorlal?i detractori care i-au mînjit tronul voievodal… În anii ’50, bol?evicii interziceau textele politice ale lui Mihai Eminescu, precum ?i poeziile sale cu un pronun?at caracter patriotic ?i na?ionalist. Din toat? opera liric? a marelui nostru gînditor, politrucii au preferat s? popularizeze doar poemul „Împ?rat ?i proletar”, c?ruia i s-au dat interpret?ri eronate ?i abuzive. Concret, se inten?iona transformarea postum? a lui Eminescu într-un precursor al comunismului în România, ceea ce nu a fost în nici un caz. „Doina” a fost interzis?, iar retip?rirea ei a avut loc tîrziu, în anii ’80, cînd (în urma interven?iei salutare a scriitorilor Corneliu Vadim Tudor ?i Eugen Barbu) s-a realizat reproducerea integral? (fotocopiat?), a volumului de „Poesii” publicat în decembrie 1883 de c?tre Titu Maiorescu la Editura „Socec”. În aceea?i perioad?, ?ef-rabinul Moses Rosen a condus o campanie diabolic? de interzicere a volumului IX a „Operelor” lui Eminescu, ceea ce s-a ?i întîmplat, lucrarea fiind retras? din circula?ie. S-au opus acestei noi crime de lez-Eminescu mai mul?i intelectuali patrio?i, între care Corneliu Vadim Tudor, Pompiliu Marcea ?i Alexandru Oprea (ultimii doi avînd s?-?i g?seasc? sfîr?itul, înainte de vreme, în condi?ii suspecte). Dup? 1989, ofensiva anti-Eminescu a continuat. În num?rul 265, din 27 februarie – 5 martie 1998, al revistei „Dilema” (tip?rit?, la vremea respectiv?, pe banii Guvernului României, adic? ai contribuabililor) au fost g?zduite mai multe articole în care se proclama ca o necesitate stringent?… „desp?r?irea de Eminescu”. În cel mai neostalinist mod cu putin??, Eminescu era privit ca o piedic? împotriva integr?rii României în Europa, na?ionalismul ?i conservatorismul s?u fiind o frîn? în calea progresului societ??ii. De asemenea, se sublinia necesitatea „rescrierii” vie?ii ?i operei eminesciene (adic? tîrîrea în noroi a marelui nostru înainta?)… Doi ani mai tîrziu, în anul 2000, ap?rea un alt scandalos text antieminescian, într-o publica?ie care, culmea blasfemiei, se numea… „Timpul”. Iat? ce se afirma acolo: „E chiar pu?in cinic s? vorbim despre s?r?cia lui Eminescu, despre felul în care a fost exploatat, în cazul unui om care cî?tiga, la ‘Timpul’, circa o mie de dolari de ast?zi. (…) Era un conservator, într-o perioad? cînd problemele României era (sic!) modernizarea ?i paseist, într-o epoc? în care interesant era, mai degrab?, viitorul decît trecutul”. F?r? comentarii. De Vlad Hogea

Elevii romani au obtinut sase medalii (una de aur si cinci de argint) la a 55-a editie a Olimpiadei Internationale de Matematica, desfasurata in perioada 3-13 iulie, in Cape Town (Africa de Sud), informeaza HotNews. In urma rezultatelor, Romania s-a clasat pe locul 11 in lume si pe primul loc intre tarile Uniunii Europene. Toti cei sase elevi ai echipei Romaniei au obtinut medalii. Astfel, Stefan Spataru a castigat medalia de aur, iar Paul Gabriel Musca, Teodor Andrei Andronache, Viorel-Andrei Bud, Simona Diaconu si Ioan Laurentiu Ploscaru au castigat medalii de argint. La competitie au participat 565 de elevi din 106 tari. Elevii romani s-au intors cu medalii si de la cea de a 25-a editie a Olimpiadei Internationale de Biologie, desfasurata intre 4 si 13 iulie in Bali, Indonezia. Mircea Dan Mirea a cucerit medalia de argint iar Maria-Teodora Ilie si Andrei Moldovanu au obtinut bronz. Din lotul olimpic al Romaniei a facut parte si Theodora-Alexandra Constantin. La editia din acest an a Olimpiadei Interna?ionale de Biologie, au participat 244 de concurenti din 61 de tari, se arata intr-un comunicat de presa al Ministerului Educatiei Nationale.

Conform datelor recens?mântului din 2011, popula?ia oficial? a României este de 20.121.641 locuitori, dar în realitate num?rul acesta poate fi mult mai mic. Dac? sc?dem din acest num?r minorit??ile na?ionale, afl?m c? românii sunt ?i mai pu?ini. Din cauza sporului natural negativ românii sunt pe cale de dispari?ie. ?i nu pentru c? vor fi tot mai pu?ini români de la an la an pân? când vom disp?rea complet, dar fiindc? în timp ce familile române?ti nu mai fac suficien?i copii, ?iganii se înmul?esc pe zi ce trece. În ritmul acesta în câteva decenii exist? ?anse serioase s? ne înlocuiasc? ca popor majoritar în propria noastr? ?ar?, pe p?mântul pentru care au murit str?mo?ii no?tri ?i care ni l-au l?sat mo?tenire. Dar cine sunt cei vinova?i pentru aceast? catastrof? demografic? c?tre care se îndrept? na?iunea român?? La o privire superficial? un individ care nu analizeaz? lucrurile în profunzimea lor va spune c? vinova?i sunt ?iganii. O mul?ime de ?igani se fac vinova?i pentru comportament anti-social ?i infrac?iuni dar nu pentru c? fac mul?i copii. C? îi cresc pe ace?tia în mizerie ?i nu le ofer? o educa?ie e o problem? de care se fac vinova?i. Dar aceasta e mentalitatea majorit??ii ?iganilor, mentalitatea pe care ei ?i-au creat-o ?i de care pu?ini s-au putut desprinde. Iar a crede c? felul lor de a gândi ?i de a ac?iona poate fi schimbat prin educa?ie mi se pare o naivitate. De mai bine de 150 de ani ?iganii au drepturi egale cu românii, iar dup? 89 au ajuns s? beneficieze de multe privilegii care nu sunt acordate românilor (cu toate c? majoritatea celor s?raci din România sunt români, nu ?igani). Cu toate acestea, din cauza unei mentalit??i diferite ?i a identit??ii lor non-europene nu pot fi integra?i în societatea româneasc?, decât poate cu pre?ul ?iganiz?rii românilor. Iar atunci cine integreaz? pe cine? Num?rul lor oficial dup? datele din 2011 e de 621.573, dar în realitate cifra este clar subdimensionat?, estim?rile neoficiale indicând cel pu?in 1,5 sau chiar 2,5 milioane, la care se pot ad?uga alte câteva sute de mii de persoane care provin din familii mixte. Degeaba se declar? o parte din ace?tia români la recens?minte c?ci o bucat? de hârtie nu îi va face români, la fel cum nici un român nu va deveni negru dac? se declar? congolez la recens?mânt. A?adar exist? o grani?? clar? ?i bine determinat? între români ?i ?igani. Cât timp românii nu mai fac copii s? se dea vina pe ?igani pentru criza demografic? e inutil, c?ci ei se vor înmul?i mereu cât timp au (s-au nu au) condi?ii. Vinova?i sunt politicienii corup?i care în loc s? sprijine familia româneasc? parc? duc un r?zboi împotriva natalit??ii. Taxele pe care trebuie s? le pl?teasc? românii sunt mari, doar anul trecut guvernul Ponta a inventat zeci de noi taxe ?i impozite. Acum câ?iva ani guvernul Boc a t?iat îndemniza?iile de mame sub pretextul crizei financiare. Iar aloca?ia pentru un copil e mai mult o sum? simbolic?. În tot acest timp au fost furate sume colosale din banul public, s-au aruncat bani pe proiecte care se puteau face la un pre? mai ieftin, au fost date milioane de euro pe programe de integrare a ?iganilor, care oricum nu dau rezultate (dar li se ofer? acestora privilegii de care românii nu se bucur?). Pân? ?i ONG-urile soro?iste care promoveaz? homosexualitatea primesc bani mul?i de la stat ?i este men?ionat în lege c? pentru opera?iile de schimbare de sex (una cost? câteva mii de euro) tot statul pl?te?te. Nu sunt bani pentru copii, dar se g?sesc bani pentru degenera?ii ce vor s? se mutileze. Mai ?ine aici pretextul c? e criz? economic?? S? nu uit?m nici de milioanele de români for?a?i s? emigreze în vest dup? ce clasa politic? a desfiin?at locuri de munc?. Dar nici de legalizarea avortului, care nu e altceva decât crim?. ?i totu?i de?i politicienii sunt printre vinova?i, nu sunt singurii ?i nici principalii vinova?i. Oricât de mult le place unora s? se plâng? de cât e de r?u în ?ara asta, nu suntem chiar muritori de foame. Vinova?i sunt mai ales românii care ar putea face 3 copii sau mai mul?i, dar prefer? s? strice banii pe haine de lux, ma?ini scumpe sau vacan?e în str?in?tate ?i apoi s? spun? c? n-au bani pentru a face mai mult de un copil. Categoria acestor oameni nu e mic?, iar risipa nu poate fi folosit? niciodat? pe post de scuz?. Acum 100 – 150 de ani str?mo?ii no?tri f?ceau ?i câte 8-9 copii cu toate c? tr?iau într-o s?r?cie mult mai mare ca românii din prezent, dac? gândeau ?i ei ca urma?ii lor de ast?zi atunci eram deja minoritari la noi în ?ar?. Am supravie?uit pentru c? înainta?ii au ?tiut s?-?i fac? datoria fa?? de na?iune. Vinovate sunt femeile care au preferat s?-?i ucid? copiii prin avort în loc s?-i creasc?, dar ?i b?rba?ii care le-au sus?inut în luarea acestei decizii. În aceste vremuri, când num?rul nostru scade continuu, îmi vin în minte cuvintele P?rintelui Arsenie Boca: “Din cauza avorturilor românilor ne vor st?pânii ?iganii”. C?ci odat? ce vom deveni minoritari, mai devreme sau mai târziu noua majoritate va pune mâna pe putere. Femeile sunt încurajate s? pun? cariera înaintea familiei, cu toate c? un copil aduce satisfac?ie mult mai mare decât orice realizare pe plan profesional. Iar dac? nu fac copii cât sunt tinere, apoi e prea târziu. Cariera pus? înaintea copiilor nu asigur? viitorul familiei niciodat?. Nu a? putea s? uit nici de mass-media, care în orice societate modern? influen?eaz? opinia public? ?i mentalitatea. Cea mai mare parte a mediei din România e supus? intereselor anti-române?ti ?i anti-cre?tine, iar televiziunile ?i ziarele prezint? doar superficial problema demografic? cu care ne confrunt?m. Pe lâng? asta mai promoveaz? ?i ni?te non-valori ostile familiei tradi?ionale. Filmele, serialele ?i emisiunile de divertisment adesea prezint? familia ?i copiii ca pe o problem?, nu ca pe o binecuvântare de la Dumnezeu. Dar nu sunt lipsi?i de vin? nici cei care în loc s? gândeasc? las? televizorul s? o fac? în locul lor. E momentul s? realiz?m c? ne afl?m într-un mare pericol ?i c? în curând putem ajunge într-un punct f?r? întoarcere. Am supravie?uit în istorie r?zboaielor, epidemiilor, crizelor sociale, crizelor politice, crizelor economice ?i chiar invazilor. Dar niciodat? nu ne-am confruntat cu o criz? demografic? precum aceasta. Dac? un neam moare biologic, el nu mai poate exista apoi nici spiritual sau cultural, c?ci nu poate tr?i prin alte popoare. În prezent, orice familie care face suficien?i copii ?i se lupt? pentru a îi cre?te ?i educa face un lucru mare: lupt? pentru supravie?uirea neamului românesc. Viitorul nostru e în primul rând în mâinile noastre, nu îl decid politicienii, ?iganii, mass-media sau altcineva, decât dac? îi las?m noi. Existen?a sau dispari?ia noastr? depinde doar de noi. Putem s? c?ut?m scuze pentru a nu lupta pentru propria supravie?uire sau putem s? ne ap?r?m interesele. Autor: Codrin Goia

Povestea cutremur?toare a sportivului ucis cu sânge rece de TIGANI. Cristian G?lbenu?e devinise t?tic în urm? cu o lun? Atac sângeros într-un bar din Slatina! Un sportiv de performan?? a fost omorât într-o înc?ierare. Tân?rul de 24 de ani a fost înjunghiat de un ?igan periculos ?i nu a avut nicio ?ans? de supravie?uire. Cristian G?lbenu?e fusese chemat de patronul localului s? lini?teasc? tiganii care f?ceau un scandal monstru. Nu a mai apucat îns?, a fost atacat cu un cu?it ?i a c?zut f?r? suflare la p?mânt. Sportivul era proasp?t c?s?torit ?i avea un b?ie?el de doar o lun? de zile. Scandalul ar fi fost declan?at de c?tre un grup de rromi aflat la acel moment în localul anterior men?ionat al c?ror comportament îi inoportuna pe ceilal?i clien?i. Potrivit declara?iilor unor martori, patronul barului ar fi încercat s? îi conving? pe scandalagii c? atitudinea lor îi deranjeaz? pe ceilal?i clien?i, dar membrii grupului de rromi au continuat s? se simt? “ca acas?”. Potrivit adevarul.ro, patronul localului l-a chemat în ajutor pe Cristian Mih?i?? G?lbenu?e, 24 de ani, boxer de performan??, nepot al lui Constantin G?lbenu?e, cel mai titrat antrenor de box din jude?ul Olt ce activeaz? în cadrul Clubului Sportiv Municipal Slatina. Tân?rul sportiv, cunoscut ca având un comportament calm, ar fi încercat, la rândul s?u, s? tempereze atmosfera ?i s? îi conving? pe clien?ii recalcitran?i s? p?r?seasc? în lini?te barul, dar, în schimb, s-a ales cu mai multe lovituri de cu?it. Nepotul antrenorului de box a fost înjunghiat de mai multe ori cu un cu?it.

nisa buna studiata acum de mine pe google trends este pe rezultate sportive.

ma gandeam si la asta.... insa e full de asa ceva. chair nu stiu ce nisa ar merge.

Eu fac in jur de 50 euro cu trafic din Romania.

www.stormfront.org ..... este un forum rasist.. international. poate adminii vor lua exemplu .... ei fac 7000-10-000 USD pe luna din donatii. Si nu-s "hackeri". Eu zic sa dezvolati comunitatea in norme legale si sa investiti in anumite persoane de pe forum care nu au bani sa intre la facultati si merita. Sa faceti un program special pentru ei. *va rog frumos sa-mi scuzati tastatura. ms. ( In Romania totul trebuie Dacizat - M. Eminescu ) SI FITI ROMANI IN PULA CALULUI CA O SA O SUGETI LA FINAL DACA VA MAI CACATI PE VOI! AJUTATI FRATII LA NEVOIE! ... NU SUNTEM JIDANI! ...pana si aia se ajuta.. numa noi ne futem in cur ..va stiti intre voi... stiti cine si cum o duce... hai sa nu ne murdarim istoria... (pardon, cu I mare.)

si partea 2: si nu, nu e offtopic... trebuie luata in cons. psihologia lor...

https://www.facebook.com/photo.php?v=681851048535636&set=vb.100001322425147&type=2&theater zii @aelius

FileShare Download nationalistiro.xlsx FileShare Download lista-edu-gov.txt in cazul celor ce au nevoie sper sa fie de ajutor. Inainte le vindeam sa-mi platesc hostingul... si au inceput multi sa ma acuze... ma rog.. le pun gratis acum. daca va sunt de folos si doriti sa contribuiti la sustinerea siteului nationalisti.ro adresa de PP este : radio88.org@hotmail.com P.S. o parte au PR mare, alta parte si PR mare si follow. EDU / GOV. le puteti vinde mai edparte care doriti nu ma intereseaza.

nu ma mai taguiti in rahaturi de genu asta ca nu-i frumos. eu nu ma ocup cu mizerii nici macar pt bani. inbin nationalismul cu utilul insa nu prostii.

Ce oameni. Ok. Promovez doar daca ai altceva in afara de adult. Offtopic: in opinia mea.. pornaraia e tipic jidaneasca.

Salut, Tot ce iti trebuie e un telefon/tableta si te plimbi cu ea prin oras cand iesi la bere. Cauti wireless diferit mereu prin zonele in care te plimbi si dai click ... (cred ca duce capu sa dai clear cache mereu dupa fiecare click si sa folosesti vreo 3 browsere zic eu). La mine a functionat dar nu am mai avut timp sa ma plimb )

Salut, M-am jucat si eu putin zilele trecute si am facut aplicatie pt android pt site-ul meu. E de test ca am de gand sa o inbunatatesc. E prima, nu am experienta dar zic ca in 2 ore m-am descurcat oarecum. Ma gandesc sa fac o aplicatie ce sa includa mai multe siteuri ce promoveaza romanismul. Pareri ? FileShare Download Nationalisti.apk Sper sa nu fie considerata reclama. Oricum lumea de aici nu prea este nationalista asa ca ma intereseaza parerea nu altceva.

Salut, multumesc tuturor. Pai asa il desfac eu sa vad ce are. Acum merge.. dar imi da culori de contrast )))))) problema e ca apare mereu alb cand il "trag pe sina" .... de acolo ma gandeam si eu ca e. probabil s-a desprins porcaria. ma uit asa, daca nu fac comanda. Ba merge ba nu.. ma tampeste.

multumesc.

samsung gt 83410 imi facea figuri dinainte cu o saptamana dar isi revenea daca il blocam sau il inchideam/deschideam. acum mentine acel ecran alb si dupa ce ii scot bateria si o pun la loc. am citit ca trebuie resetat, am facut si asta cu cateva zile in urma. acelasi chestii. intreb aici inainte sa cumpar alt tel sau sa ma duc la un service. solutii careva? ms anticipat.

/// n-am ce face la ora asta. aasa ca umplu cosu de gunoi )) cu jidani si ciori.

În perioada 12-30 iunie, V? OFERIM GRATUIT una dintre c?r?ile "Pe urmele geto-dacilor" sau "Dacia Preistoric? Ilustrat?". Detalii vezi aici: daco-romania.ro