Leaderboard

Au trecut 15 ani de la postarea "Sfaturi de om batran pentru ai nostri hackeri tineri". Acum am 42 de ani, am trecut prin multe experiente mai mult sau mai putin placute, asa ca viziunea mea personala despre viata este, cumva, putin mai diferita. Sa facem un rezumat la ce am spus in urma cu 15 ani. In continuare sunt de aceasi parere. A fi "hacker" este un mindset. In opinia mea a fi "hacker" (blackhat), inseamna in primul rand a sta ascuns. Daca nu te ascunzi cum trebuie nu mai esti hacker, esti puscarias. Doza de dopamina de care ai parte atunci cand primesti laude pentru ce ai facut este o recompensa personala de scurta durata. Nu considera ca ai facut mare lucru. Intotdeauna vor fi alte persoane care vor face acelasi lucru mult mai bine si intr-un mod mult mai interesant decat ai facut-o tu. Nu ti-o lua in cap si nu dezvolta un complex de zeu. Eu am trecut prin asta. E neplacut si te transforma intr-o persoana greu de suportat. Hackingul e pielea pulii, mai ales cand iti chiorăie mațele de foame. Acum citesc si eu, dupa 15 ani de la prima postare, ce opinie aveam despre relationarea cu oamenii. Nu numai ca nu mi-am schimbat parerea, dar chiar am ajuns sa ii indrum si pe altii sa procedeze la fel. A fi o persoana de treaba inseamna pe termen lung a creea conexiuni si relatii de calitate. Pe langa treburile mele am un job stabil, bine platit, pe care l-am obtinut folosind acest principiu. O fosta "victima" a mea este acum angajatorul meu. Lucrez de peste 7 ani in compania detinuta de aceasta persoana, iar datorita faptului ca am fost mereu corect, muncitor si respectuos, aceasta persoana a fost mereu alaturi de mine in cele mai grele momente ale vietii mele si m-a ajutat extraordinar de mult atunci cand aveam nevoie de ajutor. Nu strica sa fii o persoana corecta si de treaba, pentru ca, in general, oamenii cu care interactionam sunt oameni buni. Nu mai fac parte din comunitatea de hacking de foarte multi ani, nu ma mai invart in aceleasi cercuri de oameni in care ma invarteam inainte, asa ca opinia mea actuala se bazeaza pe experientele mele din ultimii 10 ani. Cumva este greu sa prezint aceasta parte, pentru ca am ajuns la un nivel de maturitate si de skilluri in comunicare care rezolva de la sine toate aceste probleme. Ce am invatat: - transmiteti-i direct omului care este perceptia voastra despre ce s-a intamplat - aflati daca persoana respectiva a gresit intentionat, sau pur si simplu a fost o neintelegere - daca a fost o neintelegere aratati-va bunavointa si incercati sa dregeti situatia, chiar daca nu ati fost voi de vina. Neintelegerile sunt insotite de regrete. Daca persoana respectiva regreta cu adevarat ca a gresit, faceti tot posibilul sa ii aratati ca intelegeti prin ce trece si ca nu ii purtati pica. Chiar daca aceasta atitudine nu vă va aduce intotdeauna mari beneficii, va veti simti foarte bine in pielea voastra, si veti dezvolta o relatie OK cu acea persoana. - daca NU a fost o neintelegere puteti urma sfaturile mele anterioare. Regulile raman aceleasi. Nu tineti cont de varsta si de sex, nu trebuie sa aveti mustrari de constiinta, nu trebuie sa va fie frica si NU UITATI. Din pacate asta este viata si uneori este nevoie sa aratam de ce suntem in stare pentru a fi lasati in pace. Nu este nevoie sa mai repet. Odata ce o persoana capata statutul de "inamic" trebuie tratata ca atare. Acum nu mai vorbesc din pozitia de "hacker", ci vorbesc din pozitia de om. Doar sa aveti grija sa nu categorisiti o persoana care a facut o simpla greseala ca fiind "inamic". Nimic nou sub soare. Opinia mea este aceeasi. Voi sari peste anumite puncte pentru ca nu ma mai reprezinta. Nu mai sunt parte din comunitatea RST, deci nu se mai aplica unele situatii. Parerea mea este aceeasi. Hai sa o simplificam si sa dam un exemplu din viata de zi cu zi. Mergi pe strada. La un moment dat dai peste unul plin de muschi, agresiv, pus pe harta, care o cauta cu tine. Daca ai 60 de kg imbracat si zero experienta in lupta, trebuie sa fii cam retard sa ai impresia ca intr-o confruntare 1 la 1 ai avea sanse sa castigi lupta. La fel a fost, este, si va fi, pe internet. Trebuie sa stii care iti sunt limitele. Daca exista o sansa reala de a fi dominat de cineva pe internet sau in viata reala, evita acel confict. E ok. Nu este o rusine sa respecti niste limite pentru a te proteja. Viata e lunga, de ce sa ti-o complici cand poti evita complicatiile? Nu am stapanit niciodata si nici nu cred ca voi stapani vreodata un limbaj de programare. Dar cand a fost nevoie am stiut sa fac singur cateva scripturi sau sa rog / platesc pe cineva sa ma ajute sa fac niste scripturi / programe. In ziua de azi nu cred ca mai conteaza daca esti "hacker" sau nu. Toata lumea este orientata catre castiguri financiare, nu catre a castiga respect in anumite comunitati de baieti priceputi de pe internet. Nu este neaparat un lucru rau, pentru ca vremurile s-au schimbat, prioritatile s-au schimbat, oamenii s-au schimbat. Daca nu stii un limbaj de programare nu este o problema atata timp cat nu iti doresti sa detii, pe bune, statutul de "hacker". Daca esti orientat catre castiguri financiare invata sa ceri programatorului ce ai nevoie, invata sa faci un flow, invata sa comunici cat mai bine ce ai nevoie si mai ales, invata sa vanezi bug-uri pentru a iti perfectiona aplicatia, fie ca este un soft care ruleaza pe propriul pc/telefon, fie ca este o aplicatie web. -------------------- Acum na, nu stiu cine ma mai cunoaste pe aici, cui ii mai pasa de existenta mea si de viata mea. Dar pentru cei care ma cunosc si au cea mai mica curiozitate ce am mai facut de cand am disparut, o sa fac un rezumat al ultimilor 8 ani din viata mea. Nu pentru a imi alimenta egoul, ci pentru a lasa scris experientele prin care am trecut, pentru ca am trecut prin momente de cosmar pe care am reusit sa le depasesc cu brio. Am trecut prin probleme de sanatate mai mari de cat mi-as fi imaginat vreodata. Fibromyalgia mi-a rapit 3 ani din viata si m-a facut din om neom. Din cauza asta am trecut prin axietate si depresie in adevaratul sens al cuvantului. Datorita unui coleg de munca am aflat despre metoda Wim Hof si am reusit sa inving anxietatea, depresia si fibromyalgia, despre care se spune ca este imposibil de vindecat. Inca ii mai simt prezenta uneori, dar reusesc foarte rapid sa o elimin din minte si din organism. Am trecut prin viciul cocainei si al alcoolului. Cine ma cunoaste mai bine stie ca aveam de ani de zile o adictie pentru iarba. La iarba am renuntat la inceputul pandemiei si o consider istorie. A fost cel mai jegos si pervers drog. Mi-am futut rau de tot receptorii canabinoizi si de aici pana la fibromyalgie a fost doar un mic pas. Cand aud prajiti care lauda iarba si efectele ei incerc sa le deschid ochii, chiar daca sansele de a ii convinge sunt minime. Este greu sa te pui cu prostia din mintea oamenilor, mai ales cand acestia fac cherry picking care sa le valideze pozitiv consumul de iarba. Si eu am fost prost asa ca incerc sa nu ii judec pe altii. Dar intre noi fie vorba, fumatorii cronici de iarba sufera de un retard pe care este foarte greu sa il combati. Toti fumatorii cronici, absolut toti, au aceeasi retorica retarda. Iarba e buna, iarba vindeca cancerul, iarba nu da dependenta, iarba nu este gateway drug. Gresit! Iarba FUMATA cauzeaza cancer pulmonar, probleme cardiace, este gateway drug si duce inevitabil la anxietate si depresie. Prajitii sunt prosti rau de tot si nu au nici o directie coerenta in viata. Nici macar consumul de heroina nu mi-a futut sanatatea si creierul asa cum mi le-a futut iarba. Sfat: daca esti prost macar nu mai semnaliza si nu mai face reclama unui drog care fute vieti mai rau decat heroina. Heroina iti da macar un scop, acela de a face rost de urmatoarea doza. Iarba te face apatic, visator, anxios si pierde vara. Adica un ratat care nu realizeaza cat de ratat este. Cele mai proaste decizii luate in viata au fost luate in perioada cand fumam. Am pierdut ani de zile visand la ce voi face maine, fara a face cu adevarat ceva in sensul asta, pentru ca iarba asa cum te face sa visezi si sa iti faci planuri, tot la fel te face sa te si indoiesti de planurile facute. De cocaina nu m-am mai atins de aproape un an. Nu am pofta de ea, sau vreun gand sa ma mai apuc din nou sa o consum. Am fost in preajma ei de cateva ori in ultima perioada si nu mi-a trezit nici o emotie. Muie cox. Iarba a fost mult mai nasoala, dar si mizeria de cox strica sinusuri, neuroni, relatii si prietenii. Cu alcoolul inca mai este o vaga problema, dar am ajuns sa reduc portia de tarie de la minim 300ml pe zi, la 300ml o zi pe saptamana. Consider ca este o problema pentru ca vreau sa reduc consumul la 0. Am inceput sa meditez in 2019 si am continuat sa o fac pana in ziua de azi. Cea mai buna alegere. Am urmat cursurile lui Paul Olteanu (RECOMAND), am inceput sa citesc carti de dezvoltare personala, neurostiinta, sa urmez cursuri de bussiness si am studiat tehnici de terapie. In momentul de fata pe langa job-ul pe care il am in IT si ce mai fac eu pe langa (tot in domeniul IT), am inceput sa lucrez cu cupluri care au probleme in relatie si cu persoane care se confrunta cu atacuri de panica, PTSD si anxietate profunda. Sper ca in curand sa fac un switch major de cariera si sa ma ocup exclusiv cu terapia de cuplu, terapia persoanelor cu atacuri de panica, celor cu anxietate si a celor cu PTSD. Se pare ca skillul de a manipula oameni poate fi folosit si in scopuri bune, nu doar in scopuri rele. In caz ca va intrebati daca ma mai ocup de hacking: oarecum. La job ma folosesc de experienta pe care o am pentru a descoperi directii noi. Nu mai comit ilegalitati, dar experienta dobandita de-a lungul anilor a fost cea care mi-a asigurat un post cald intr-o companie superba pentru care lucrez de mai mult de 7 ani. Se pare ca oamenii care gandesc "outside of box" sunt o raritate vanata de recrutori. Asa ca pot spune, fara teama de a gresi cu ceva, ca toti anii in care m-am ocupat doar de hacking au meritat. Din toate punctele de vedere. Sunt bine. Cred ca mai bine decat oricand. Mintea la 40+ ani functioneaza altfel. Caut liniste si pace, imi vad de familie, job si planuri, iar asta mi-a usurat viata destul de mult. Nu va speriati de varsta asta. Este o perioada foarte frumoasa daca aveti langa voi persoane dragi si stabilitate emotionala. Cam atat momentan. Ne mai auzim peste 15 ani, daca mai exista forumul P.S.: @Nytro te pupa fratele tau si scuze ca am disparut ca magarul in ceata cu proiectul ala din pandemie. Au aparut niste probleme nasoale in viata mea la momentul respectiv. Sper sa ma revansez candva.

Ai sa-mi trag. E 4 dimineata aici. Se pare ca nu am intrat de pomana. Stii cine lipseste la apel? kw3