Am fost odată să mă întâlesc cu un client potențial, ceva patron de „firmă de construcții”, pentru site și promovare online.
Zice omul, hai la mine la birou, într-un cartier de la marginea orașului. Zic ok. Îl iau pe colegul de la firmă și hai să mergem acolo, să vedem despre ce e vorba.
Ajungem la adresă, era doar un șantier..mă rog, șantier e mult spus, era o bucată de pământ cu niște materiale pe ea. Nimeni în jur. Îi fac lu colegu, hai să îl sunăm pe ăla, dar chiar atunci the big boss apare. Big pentru că era ditamai balabusta, 200kg pe metru pătrat. Cu o mașină, desigur, de patron. Dacia Solenza care cred că pe drum a mai lăsat 3 bucăți de tablă ruginită amintire pe undeva.
Prima impresie era clară. Întrebăm de birou, că venisem cu laptopul, să îi arătăm x, y, face omul că „aa, nu, că eu n-am birou. aici aveam treabă și de aia v-am chemat”. Ok....
- Păi și cum facem, discutăm aici, pe stradă?
- Da, hai, ziceți care e treaba.
- Uite domle, așa, așa, vă facem un site, începem SEO pe el, între timp facem reclame plătite pe Google și Facebook, etc.
- Bun..și bani? Că eu am mai discutat cu niște firme din oraș dar mi-au cerut mult, tare mult. Prea mulți bani. Pentru un site...nu se poate așa ceva...
Mă uit la colegul și deja nu mirosea a bine, ne-am pierdut timpul degeaba, în gândul meu.
...hai, ziceți cât vreți.
- Păi..na..dacă tot ați zis că v-au cerut mult ceilalți, spuneți-ne cât v-au cerut și vedem, ajungem până la urmă la o concluzie.
- Unul mi-a cerut 400 lei și altul 300 pe site. Mult, prea mult. Mulți bani. Nu se poate așa ceva.
Ne-am cărat de acolo și râdeam în mașină de situație. Care firmă de construcții, ăla dacă lua o lucrare la un coteț rămânea fără muncitori.
Cam așa e și cu voi, ăștia, de nu știți ce vreți dar știți cât costă .