Micul geniu din Hackerville care a cucerit SUA

[Nytro]

[h=1]Micul geniu din Hackerville care a cucerit SUA[/h]

Vezi galeria foto

Povestea românului care a refuzat ofertele de la Google.

Toat? lumea îl ?tie pe Ionu? Budi?teanu de la televizor, din ziare sau din pove?tile despre „ce inven?ii au mai f?cut românii“. De fapt, pu*?ini îl cunosc personal, fiindc? petrece aproape 16 ore pe zi la computer, inventând programe pentru care a primit peste o sut? de premii. Nu merge în parc, nu iese la bere cu prietenii, iar ultima carte citit? a fost în clasa a doua. Nu îi pare r?u, deoarece informatica însumeaz?, pentru el, toate pasiunile posibile.

Atunci când m-am întâlnit prima oar? cu Ionu?, ?tiam doar c? este un geniu – cel pu?in a?a îl descriseser? cei care îl întâlniser? pân? în acel moment. El nu spune acela?i lucru, se prezint? drept „un copil care înva?? mult“. Mai ?tiam despre el c? a inventat un program cu ajutorul c?ruia persoanele nev?z?toare reu?esc s? disting? obiecte, c? a fost curtat de cele mai mari universit??i din SUA ?i c? a impresionat jurii nenum?rate cu proiectele sale. Din mailurile schimbate înainte s? ne cunoa?tem oficial, mi-am închipuit c? este o persoan? foarte politicoas?. ?i nu m-am în?elat. Ionu? folose?te pronumele de polite?e, spune „Mul?umesc!“ cât poate de des ?i poveste?te despre proiectele lui modest, calm, dar sigur pe el.

Dup? o discu?ie în care mi-a explicat cum func?ioneaz? inven?iile sale, a scos dintr-un rucsac un teanc de diplome. Cam 130. „Am adus ?i ni?te diplome de la concursurile la care am participat“, îmi spune el calm. Prima pe care am observat-o era una oferit? de Universitatea Yale. Au urmat alte câteva din Taiwan, Azerbaidjan, Olanda ?i lista continu?. Mi-a spus c? a participat de 13 ori la concursuri în str?in?tate ?i la multe altele în ?ar?. Are doar 18 ani, iar aventura concursurilor a început din clasa a V-a. Pasiunea pentru computer ?i tot ce poate face cu ajutorul lui, mult mai devreme.

Ionu? a v?zut primul computer la 3 ani. P?rin?ii lui împrumutaser? cuiva o sum? de bani, pe care respectivul nu a reu?it s? o dea înapoi. În schimb, le-a oferit un Pentium 386. „Mai era un singur alt computer în tot ora?ul la vremea aceea“, glume?te el. De?i în Râmnicu-Vâlcea, ora?ul unde locuie?te ?i acum, nu existau multe astfel de aparate pe care s? înve?e cum se utilizeaz?, asta nu l-a oprit s? observe singur cum func?ioneaz?. A început s? experimenteze jocuri de toate tipurile. Î?i aminte?te c? la 4 ani ?tia s? î?i salveze singur jocul, recuno?tea cuvintele ?i comenzile care îl ajutau s? fac? asta ?i nu se dezlipea de noua juc?rie.

Au urmat peste 1.000 de jocuri pe care le cump?ra de pe Internet, pân? când ?i-a dat seama c? trebuie s? treac? la urm?torul nivel. Se plictisise, iar acum voia s? inventeze jocurile, nu s? le joace. A?a c?, în clasa a III-a, a încercat s? î?i fac? propriile jocuri, documentându-se din instruc?iunile celor cunoscute, din documenta?iile aplica?iilor ?i din c?r?i de specialitate. De?i toate aceste documente nu erau în limba român?, spune relaxat c? „în?elegeam ce citeam, doar aveam sistemul de operare în englez?“. Era interesat de anima?iile 3D, iar în vremea aceea St?pânul Inelelor f?cea furori la capitolul acesta. A încercat ?i el s? creeze lucruri asem?n?toare ?i a reu?it s? realizeze explozii, personaje, îns? nu le-a putut anima. Pentru pu?in timp a crezut c? poate nu i se potrive?te ceea ce încearc? s? fac?.

A continuat s? experimenteze aplica?ii, s? încerce s? înve?e cum func?ioneaz?. În timpul acesta, colegii lui de la ?coal? înv??au s? foloseasc? Microsoft Word ?i Excel, iar profesoara de informatic? îl ruga s? îi transcrie documentele, pentru c? tasta rapid. El îi ar?ta ?i ce lucra singur, îns? ea nu îl credea. Nici din clasa a V-a lucrurile nu au fost foarte simple. Înv??a un nou limbaj de programare, bazat în special pe transpunerea problemelor de matematic? distractiv? în informatic?, ceea ce îl interesa mai pu?in decât efectele 3D, anima?iile sau alte aplica?ii.

Pentru a-i capta aten?ia, profesoara îi promitea c? îl ajut? s? finalizeze jocul la care lucra, dac? face ?i ce era în programa ?colar?. A acceptat, dar asta nu îl oprea ca acas? la el s? continue munca de programare. Din când în când îi mai aducea profesoarei sale câte un CD cu ce lucrase. „Dumneaei era nedumerit? cum de f?ceam eu aplica?iile ?i nu ?tiam de fapt instruc?iuni de baz?. Nu prea m? credea când vedea ce f?ceam eu“, spune el râzând.

În gimnaziu, Ionu? se transformase în varianta modern? ?i tehnologizat? a personajelor de poveste, care cre?teau într-un an cât al?ii în 10. El acumula informa?ii mai rapid decât al?i colegi ?i inventa programe de zor. A început s? mearg? la concursurile na?ionale de informatic?, unde aplica ce înv??a la ?coal?, dar nu î?i p?r?sea nici pasiunile. Înv??a acas?, singur, din lucr?ri academice de informatic?, tratate sau alte lucruri neinteresante pentru copiii de vârsta lui. Nu mai ie?ise în fa?a blocului s? se joace de la nou? ani.

Nu sim?ea nevoia, informatica îi ocupa timpul a?a cum îi pl?cea. „Câteodat? adormeam cu capul pe tastatur? ?i m? trezeam a doua zi diminea?a.“ „Nu te certau p?rin?ii c? stai prea mult timp la computer?“, îl întreb. „Nu m? certau. ?i-au dat seama c? eu nu m? mai jucam, dar foloseam util timpul. Computerul este un instrument pentru a face bani sau pentru a te dezvolta pe tine însu?i.“

La ?coal? începuse s? se diferen?ieze de ceilal?i colegi ai lui. Încerca s? vin? mereu cu laptopul sau cu c?r?i de specialitate în sala de clas?, pentru a nu pierde niciun moment de studiu. „Ionu? mi-a atras aten?ia pentru c? era singurul din clas? absorbit de c?r?i de informatic? în timpul pauzelor “, poveste?te profesoara sa de matematic?, Irinel Dafincescu. Ea l-a cunoscut atunci când era în clasa a VII-a. Se preg?tea pentru olimpiadele na?ionale ?i i-a cerut ajutorul profesoarei sale pentru câteva nel?muriri pe care le avea la matematic?.

De atunci, Irinel Dafincescu a devenit un profesor important pentru Ionu?. Îl încuraja la fiecare concurs la care participa. „Dup? ce a venit înc?rcat cu premii interna?ionale, de o importan?? covâr?itoare, nu s-a schimbat nimic în felul lui de a fi, nu se vedea nicio urm? de arogan?? în comportamentul s?u ?i a continuat s? lucreze cu aceea?i st?ruin??“, î?i aminte?te profesoara de matematic?.

În clasa a IX-a, a trecut la un nivel superior cu proiectele la care lucreaz? – a mers, pentru prima dat?, în SUA. În stilul veni, vidi, vici, a câ?tigat de la început premiul I din partea Association for Computing Machinery (ACM), cea mai mare asocia?ie ?tiin?ific? ?i academic? din domeniul Informatic?. ACM ofer? Premiul Turing, adic? versiunea Nobel pentru informatic?, la gala c?ruia Ionu? a luat unul dintre cele 12 premii oferite în acel an. Era cel mai tân?r dintre cei 12, singurul care nu avea, înc?, o carier? academic? în cercetare. Între timp s-a obi?nuit s? fie cel mai mic de la concursurile la care participa, mai ales în clasa a IX-a sau a X-a, când to?i ceilal?i erau în clasa a XII-a.

Asta nu îl împiedica s? câ?tige, mai mereu, premii. „Concursurile de genul acesta au peste 1.000 de participan?i“, îmi explic? el, „iar între noi exist? respect, pentru c? ?tim cu to?ii cât am muncit“. Respectul este, dup? cum mi-a dat de în?eles, foarte important pentru Ionu?. „Nu conteaz? ce vârst? ai, conteaz? cine e?ti“, mi-a spus el odat?, când am încercat s? îl conving s? mi se adreseze la persoana a doua, singular, întrucât nu sunt cu mul?i ani mai mare decât el.

Succesul din prima c?l?torie în State i-a adus o invita?ie din partea Universit??ii din San Francisco pentru a deveni studentul lor chiar de atunci, de?i era doar în clasa a noua. Ionu? nu a fost de acord. „Eram prea mic, a? fi fost prea departe de p?rin?i“, îmi spune el zâmbind. Crede c? nu ar fi trebuit s? ard? etapele ?i c? ?coala i-a fost util?. De?i se ocup? exclusiv de informatic? ?i nu mai are timp ?i pentru alte materii, îmi spune c? ?coala i-a ar?tat cum s? înve?e. ?i, dup? cum era de a?teptat, internetul îi e un bun prieten ?i pentru a înv??a, a?a c? este un perseverent autodidact, folosind cursuri online de biologie, fizic? sau alte zone de interes. Dac? la început utiliza cursuri de la masterate, acum studiaz? singur lucr?ri complicate de doctorat.

Dup? premiile ?i experien?ele americane a devenit membru ACM ?i IEEE, cele mai mari asocia?ii de profil din lume. A fost premiat de Intel în repetate rânduri ?i invitat de Google Elve?ia s? lucreze pentru ei, atunci când era în clasa a XI-a, îns? i-a refuzat. „Nu vreau s? fiu unul dintre cei 7.000 de programatori care s? lucreze la fel“. Crede c? este mai util pentru umanitate dac? zece programatori ?i-ar uni for?ele s? lucreze în cercet?ri inovative. Î?i dore?te s? devin? profesor universitar, iar propunerile alternative nu îl atrag. Î?i d? seama c? entuziasmul ?i poten?ialul s?u s-ar pierde în munci birocratice sau în locuri în care mai important este marketingul decât cercetarea în informatic? sau în inteligen?? artificial?.

Cel mai cunoscut ?i premiat dintre proiectele sale a fost programul care îi ajut? pe nev?z?tori s? disting? obiectele. Inspirat de unchiul s?u, care î?i pierduse vederea de mul?i ani, ?i-a dorit s? creeze un dispozitiv ieftin, prin care s? le fie de folos celor cu aceast? suferin??. Înainte de asta c?p?tase experien?? în domeniul inteligen?ei artificiale, lucrând la un encefalograf ?i citind studii nenum?rate de pe internet. ?i-a dat rapid seama c? organul care poate transmite creierului semnale în mod similar în care o fac ochii este limba. A creat, deci, un soft multifunc?ional ?i un dispozitiv care se pune pe limb?, prin care, practic, persoana nev?z?toare recunoa?te diferite obiecte. Ionu? a testat inven?ia pe unchiul s?u timp de mai multe s?pt?mâni. Cu ajutorul unei camere de filmat surprindea diferite obiecte simple.

Dispozitivul proceseaz? informa?ia ?i o transmite la o matrice senzorial? plasat? pe limb?, iar aceast? matrice genereaz? un nivel de electricitate direct propor?ional cu intensitatea imaginii. Prin exerci?iu, creierul se obi?nuie?te ?i începe s? recunoasc? diferite obiecte. Dup? încerc?ri repetate, unchiul lui reu?ea s? disting? chiar ?i o mare parte dintre literele alfabetului. Înainte de acest proiect, Ionu? mai inventase un program prin care s? fie recunoscute fe?ele ho?ilor care folosesc cagule în atacurile lor, lucrase la un soft de recunoa?tere a dezastrelor naturale ?i multe alte proiecte – toate premiate în str?in?tate. De unde ideile pentru aceste lucruri? La concursurile la care particip? atât de frecvent se propun diverse teme, prin care ar putea fi ajutat? lumea.

Acum lucreaz? la o ma?in? autonom?. „Adic? un autoturism care merge singur?“, întreb eu, încercând s? verific informa?ia pe care o credeam posibil? numai în filme SF. M? aprob? ?i îmi spune c? va fi a doua ma?in? de acest fel inventat? în lume. Pentru prima au lucrat o mul?ime de cercet?tori de la Stanford. Unul dintre profesorii de acolo a ?inut cursuri despre acest subiect, îns? nu a vândut marele pont, l?sându-i pe cei ca Ionu? s? inoveze.

El vrea s? aduc? o îmbun?t??ire acestei ma?ini, realizând-o cu un radar mult mai ieftin decât cel folosit de americani. Acesta din urm? ar fi costat câteva zeci de mii de dolari, pe când al lui ar fi în jur de 2.000. „Vede?i Gauss-ul acesta?“, îmi indic? el, relaxat, cu degetul c?tre ecranul laptopului, unde tocmai îmi ar?ta cum func?ioneaz? mai exact softul ma?inii autonome. Încerc s? în?eleg cum poate o ma?in? s? mearg? singur?, iar r?spunsul pare destul de simplu: aceasta identific? marcajele ?i semnele rutiere, obstacolele ?i curbele ?i reu?e?te s? mearg? f?r? ca noi s? o conducem. Ca s? î?i duc? la bun sfâr?it proiectul, a primit o ma?in? de la Dacia Renault ?i „Funda?ia Dan Voiculescu“. L-am întrebat dac? are permis pentru ea. „Nu am permis, nu m? intereseaz? asta. Eu vreau s? fac o ma?in? care s? mearg? singur?“.

La un moment dat, câ?iva dintre profesorii s?i au început s? se întrebe dac? nu cumva genialitatea lui poate fi periculoas?. În vremea în care el se preg?tea de inven?ii care s? ajute umanitatea, în Râmnicu-Vâlcea poli?ia aresta 30 de hackeri pentru fraude informatice grave, poveste din cauza c?reia presa american? i-a dat ora?ului numele de Hackerville. A?a c?, atunci când era în clasa a VIII-a, directorului liceului i s-a cerut s? îi interzic? accesul lui Ionu? în laboratorul de informatic?, „c?ci poate vine FBI-ul la ?coal?“, î?i aminte?te el amuzat.

„Acela nu este hacking, este phishing. Este altceva“, m? l?mure?te el despre leg?tura dintre FBI ?i suspiciunile profesorilor s?i. Mi-a explicat c? hackingul înseamn?, de fapt, exploatarea vulnerabilit??ilor site-urilor, ceea ce este foarte u?or. În clasa a VI-a, a vrut s? le arate câteva probleme celor care lucrau la un site românesc, îns? ei nu l-au crezut. Ca s? le demonstreze c? a avut dreptate, a modificat câteva lucruri minore. Speria?i, au vrut s? îl dea în judecat?, îns? Ionu? nu avea pe vremea aceea nici buletin, a?a c? l-au l?sat în pace. Atunci a fost ultima dat? când a încercat ceea ce ar putea fi numit „white hat hacking“. Oamenii nu îl prea cred c? nu se ocup? cu acelea?i lucruri ca ?i acei vâlceni care au f?cut ora?ul celebru în str?in?tate. Unii profesori îi repro*?au în liceu c? programele pe care le inventeaz? nu ar fi adev?rate, c? se „autoplagiaz?“ ?i c?, de fapt, ar fi doar un mic hacker.

În liceu, cineva le-a trimis profesorilor mail-uri compromi??toare, iar el a fost primul incriminat. Dar Ionu? nu ar avea timp pentru hacking. „Te-a? putea convinge s? cite?ti o poveste?“, îi propun. „Ah, nu, nu“ – râde el. Prefer? filmele, din care vede maximum 20 într-un an. Filmul preferat, care ar putea avea leg?tur? cu marea sa pasiune, este Terminator, pentru c? aduce în discu?ie nout??ile create de tehnologie în viitor. Spune c? nu î?i pierde timpul cu vizion?ri aleatorii de filme, pentru c? nu ?sta este hobby-ul lui. Unica sa pasiune este informatica, iar singurii s?i prieteni sunt tot cei care au leg?tur? cu subiectul acesta, în general cunoscu?i la concursurile interna?ionale la care merge.

„Vrei s? pleci undeva în vacan?? dup? ce termini ma?ina autonom??”, îl întreb eu. Îmi spune c? îi sunt suficiente zborurile în str?in?tate pentru concursuri, acolo are parte de tot ceea ce î?i dore?te. Ultima oar? când am vorbit cu Ionu? se gr?bea s? ajung? acas?, s? mai înve?e. De?i are o burs? de 40.000 de dolari, pe care o poate folosi la orice universitate din State, prefer? s? studieze oricum, pentru c? îi place. Vrea s? mearg? la Carnegie Mellon, pentru c? simte c? i s-ar potrivi mai bine decât Yale sau Stanford.

UPDATE: Pe 17 iunie, Ionu? a câ?tigat marele premiu de 75.000 de Euro International Science and Engineering Fair (ISEF), organizat de compania Intel in Arizona, SUA, pentru dezvoltarea proiectului ma?inii autonome.

Foto: Ioana V?c?ra?u, Mihai D?sc?lescu

Sursa: Micul geniu din Hackerville care a cucerit SUA

[TheOne]

Ma simt mandru cand vad asa ceva! intr-un fel sau altu toata lumea ne stie chiar daca de hoti sau genii. Respect lui!!

[CristianRoflmao]

Felicitari lui! No baiatu ala ne-o facut mandrii,cu steagu dupa el,uitati-va ca nimeni nu avea steag .

Ce inseamna sa fi roman si sa-ti iubesti tara.

[FarSe]

Ma simt mandru cand vad asa ceva! intr-un fel sau altu toata lumea ne stie chiar daca de hoti sau genii. Respect lui!!

Defapt lumea ne stie de "ho?i genii"(românii,nu ?iganii sau bozgorii).

Am 18 ani,are 18 ani,el a cucerit America,eu am cucerit nimicul ( i feel so ashamed of myself )

Bravo lui! Merit? tot respectul.

[Dragos]

Felicitari lui. Totusi, drapelul se tine invers, de la albastru spre rosu.

[laz]

Avea un site: giga-software.com parca, iar username-ul lui e h33z0r

Il stiu de vreo 4 ani... se lauda in Borland Delphi....

[VaD_SuNeTe]

Exsista si asemenea oameni in romania . Respect !

[mad93]

sunt placut impresionat

[lutulik]

Da, 10 ca el si am pune Romania intr-o alta lumina.

Respect!

[dicksi]

si ai nostri psihologi ce deduc din poza,figura,starea de spirit a "micutului"?

https://rstforums.com/forum/69499-pu-filosofie-de-sf-r-de-s-pt-m-n.rst

care sunt "rezultatele"?

[daatdraqq]

"Au urmat peste 1.000 de jocuri pe care le cump?ra de pe Internet ."

La 4 ani ?

In rest ,felicitari !

[GarryOne]

Felicitari lui. Totusi, drapelul se tine invers, de la albastru spre rosu.

El il tinea ca pentru el

[cemama]

El il tinea ca pentru el

si dece trebuie sa razi? ai cumva permisiunea?

cand ai sa faci ceea ce a facut el atunci ai voie sa razi de el sau sa il critici

un om cu valoare in romania. felicitari lui

[sTrEs]

fix asta citeam acum, cinste lui.. mi se pare un pic deplasat ca nu isi face si putin timp liber, dar in rest jos palaria si tot respectul pentru munca lui, asta om de baza pe viitor ..

[livestyle]

Foarte Tare,mai ales programul pentru orbi...Eu sunt in franta si aicia nu arata asa ceav la tv despre romani arata numai hoti si tigani si ca facem numai prosti.....

[MARIUSCS]

Toat? lumea îl ?tie pe Ionu? Budi?teanu de la televizor, din ziare sau din pove?tile despre „ce inven?ii au mai f?cut românii“. De fapt, pu*?ini îl cunosc personal, fiindc? petrece aproape 16 ore pe zi la computer, inventând programe pentru care a primit peste o sut? de premii.

Intradevar omul asta merita respect pentru ceea ce face.Totusi, am citit tot postul si sincer imi vine greu sa cred ca cineva chiar lucreaza cate 16 ore pe zi la calculator.Din punctul meu de vedere chestia asta ar putea sa o faca maxim o data pe saptamana, dar nu zilnic.Cine a stat 16 ore la calculator stie care e senzatia cu care te trezesti dimineata.

Spune la un moment dat ca a avut calculator de la 3,4 ani si ca pe la 7 ani, daca nu ma insel, se intampla sa adoarma cu capul pe tastatura.Astea sunt basme, eu am calculator de pe la 10-11 ani si deja aproape ca am probleme cu vederea.Tin sa precizez ca am stat si eu la calculator odata 16 ore, in rest tot cate 9.

Ce e drept, pentru realizarile lui chiar e nevoie de mult timp...dar se mai si exagereaza.

Individul nu apare in imagini/videoclip cu ochelari, ceea ce ma duce la ideea ca el poate chiar studiaza/lucreaza 16 ore pe zi, dar nu la calculator.

Bravo lui ! E de inteles ca nu are prieteni si nu iese pe afara.Geniile ca el in general au fost vazuti drept fiind niste ciudati chiar si in trecut.Nu e nimic neinregula cu el, individul face ceea ce ii place, si mai mult decat atat, ajuta o lume intreaga.

Si alta chestie, spunea pe la inceput autorul articolului ca el nu are prieteni si ca ultima carte citita de el a fost in clasa a II-a.Totusi, cel care a scris articolul il descrie ca fiind o persoana sociabila si politicoasa.Poti fi politicos, dar in nici un caz nu poti fi sociabil daca nu ai prieteni si/sau nu citesti carti.Poate ma insel, insa asta e parerea mea.

Legat de felul in care tinea steagul.E si el om, cand participi la un concurs de rang-ul ala e normal sa ai emotii, mai ales cand aflii ca ai si castigat.