Jump to content
Guest Kovalski

Legile lui Zamolxe

Recommended Posts

Guest Kovalski

Pentru cei ce nu stiu, Zamolxe se spune ca ar fi fost zeul suprem al strabunilor nostri (perioada geto dacica)

aici se afla legile lui:

1. Dincolo de curgerea timpului si de cugetarea zeilor, este Focul cel Viu si Vesnic, din care vin toate si prin care fiinteaz? toate cele ce sunt. Totul si nimicul sunt suflarea Sa, golul si plinul sunt mâinile Sale, miscarea si nemiscarea sunt picioarele Sale, nic?ieri si peste tot este

mijlocul S?u, iar chipul S?u este lumina. Nimic nu este f?ptuit f?r? de lumin? si tot ce vine din lumin? prinde viat? si ia f?ptur?.

2. Precum fulgerul aduce lumina si din lumin? tunetul si focul ce se revars? , asa este si gândul omului, el trece în vorba omului si apoi în fapta sa. Deci, ia aminte la asta, c?ci pân? la focul ce arde trebuie s? fie o lumin? si un tunet. Lumina omului este gândul s?u si aceasta este averea sa cea mai de pret. Lumina prinde putere prin cuvânt, iar vointa omului aprinde focul prin care se f?ptuiesc toate cele ce sunt în jurul s?u.

3. Fii ca muntele cel semet si ridic? a ta lumin? mai presus de cele ce te înconjoar?. Nu uita ca aceiasi pasi îi faci în vârful muntelui ca si în josul s?u, acelasi aer este sus ca si jos, la fel creste copacul în vârf de munte ca si în josul s?u, la fel lumineaz? soarele piscul cel semet ca si pamântul cel neted.

4. Fii cump?tat ca p?mântul si nu vei duce lips? de nimic. Creanga prea plin? de rod este mai repede frânt? de vânt, s?mânta prea adânc? nu r?zbate si prea mult? ap? îi stinge suflarea.

5. Ia aminte la copacul cel falnic, cu cât este mai înalt, cu atât r?d?cinile sale sunt mai adânci în p?mânt, c?ci din p?mânt îsi trage t?ria, nu uita asta. Cu cât te ridici mai mult, cu atât trebuie s? cobori mai mult, c?ci m?sura ridic?rii este aceeasi cu m?sura coborârii.

6. Puterea omului începe cu vorba nerostit?, ea este asemeni semintei care încolteste, nici nu se vede când prinde suflare de viat?. Lumina semintei este cea care o ridic?, p?mântul este cel ce-i d? hrana, apa îi d? vigoarea, iar r?bdarea o îmbrac? cu t?rie.

7. Priveste râul si ia aminte la înv?t?tura sa. La început este doar un firicel de ap?, dar creste tot mai mare, c?ci vine de la ce este mai mare, si lucrurile asa trebuiesc împlinite, prin firea lor. Asemenea este si gândul cel bun si drept rânduit, el îsi face loc printre pietre si stânci, nu

tine seama de nimic, îsi urmeaz? drumul si nimic nu-i st? în cale. Ap? cu ap? se adun?, iar împreun? puterea este si mai mare.

8. Ia seama de taina aceasta si nu o uita, acel firicel de ap? stie unde va ajunge, c?ci una este cu p?mântul si toate cele ce-i vin în cale nu îl pot opri pân? la sfârsit. Astfel s? iei seama la gândul t?u unde trebuie s? ajung? si vei vedea c? nimic nu st? în calea sa . S?-ti fie gândul limpede pân? la sfârsit; multe se vor ivi în calea sa, c?ci firea lucrurilor din jur este misc?toare asemeni apelor. Ap? cu ap? se întâlnesc, p?mânt cu p?mânt si munte cu munte.

9. Ia seama la gândul cel r?u, fereste-te de el ca de fulger, las?-l s? se duc? precum a venit, c?ci te-ndeamn? la lucruri nefiresti. Fereste-te de vorbele desarte si de neadev?r; sunt ca pulberea câmpului ce-ti acoper? ochii, ca plasa p?ianjenului pentru mintea si sufletul t?u. Ele

te îndeamn? la trufie, însel?ciune, hotie si v?rsare de sânge, iar roadele lor sunt rusinea, neputinta, s?r?cia, boala, am?r?ciunea si moartea.

10. Nu judeca oamenii dup? greutatea lor, dup? puterea lor, dup? averea lor, dup? frumusetea lor sau dup? râvna lor, c?ci si unul si altul a l?sat din ceva pentru a creste în altceva. Cel bogat este s?rac în liniste, cel tare este slab pentru altul si cel slab are t?ria lui ascuns?. Cum firea lucrurilor este misc?toare, asemeni este si omul. Ce d? valoare unei unelte, trebuinta sau frumusetea ? Duce un om mai mult decât boul ? E mai bogat vreunul ca p?mântul ? Doar cunoasterea si întelepciunea îl ridic? pe om peste dobitoace. Si degeaba ai cunoastere dac? ea nu este l?murit? de vreme.

11. Fierul înrosit a fost rece si se va r?ci iar?si; vasul a fost p?mânt si va fi iar?si p?mânt; p?mântul ce-a fost sterp acum este p?mânt roditor si se va stârpi iar?si peste vremi. Râvna omului face schimb?toare toate acestea. Dar râvna îi întoarce bucuria în tristete si linistea în neliniste. Fierul si focul ajut? omul, dar îl si vat?m?. Si aceeasi râvn? îl îndeamn? a merge pe c?r?ri nestiute si neb?tute de ceilalti dinaintea lui. Tot râvna îl îndeamn? la strângere de averi, la m?rirea puterii si a se m?sura cu altii. Fereste-te de a te m?sura cu altul, c?ci trufia de aici se naste; ea te va coborî mai jos de dobitoace si te va desp?r?i de fratele si de vl?starul t?u.

12. Neînteleptul este mânat de râvn?, dar înteleptul încalec? râvna. Neînteleptul sufer? când râvna îl duce la pierdere si la c?dere, dar înteleptul întotdeauna g?seste câstigul în pierdere si în?ltarea în c?dere.

13. Trufia r?ceste iubirea inimii si o face în dusm?nie si nu exist? dobitoc mai josnic decât omul care nu mai are iubire în inima sa. C?ci iubirea este cea dintâi putere si chipul ei este lumina. Ia seama ca nu cumva gândul t?u s? se împresoare cu trufia , c?ci mai jos de dobitoace vei ajunge.

14. Gândul bun si vorba în?eleapt? îti pot potoli necazul, îti pot r?cori inima, dar nu te vindec?, pentru c? omul sufer? dup? cum trufia a crescut în el, c?ci suferinta este umbra trufiei.

15. Nu îti lega sufletul de nimic lumesc, de lucruri, de dobitoace, de argint sau aur, c?ci ele asa cum vin, asa pleac?. Dup? orice zi vine si noaptea, si dup? iarn? vine prim?vara, c?ci asa este rânduit si asa este firea lucrurilor. Toate cele ce se v?d, se nasc, cresc si apoi se întorc de unde au plecat. Doar firea lucrurilor r?mâne pururi, iar aceasta are nenum?rate si nesfârsite ramuri, si asemenea izvoarelor mintii si sufletului t?u, ele nu se arat? la vedere. C?ci o suflare si un foc fac s? creasc? toate cele ce cresc – ierburi, copaci, dobitoace si oameni – si din aceeasi vatr? vin si c?tre aceeasi vatr? se întorc, si vatra aceasta este pururea.

16. Precum copacul cel falnic creste lâng? cel mic f?r? a-i face r?u, asa s? fiti între voi, cel mare s? nu loveasc? pe cel mic si nici s?-i am?rasc? sufletul, c?ci va avea datorie mare de dat, la fel ca si hotul. Arunc? un lemn pe râu si mai multe vor veni din susul s?u c?tre tine. Adu-i multumire semenului t?u, adu-i lumin? pe chip si în suflet, iar toate acestea le vei g?si mai târziu înflorite în inima ta.

17. Nu lua cu siluire si nici cu vorbe am?gitoare ceea ce nu este al t?u, c?ci cel ce priveste prin ochii t?i este acelasi cu cel ce priveste prin ochii celuilalt. Ia seama la taina aceasta.

18. Nu gr?bi nicio lucrare c?ci trasul de ramuri loveste înapoi. Fructul copt este usor de luat, cel necopt este greu de luat si gustul e nepl?cut. Nu te gr?bi deci s? aduni ce este înainte de vreme, c?ci îti va am?rî sufletul. Cum creste cadrul, asa creste si stinghia si cum creste roata asa creste si spita.

19. R?mâi mereu în r?coarea sufletului t?u, dar dac? mânia se aprinde în tine, ia seama ca nu cumva s? treac? de vorba ta. Mânia vine din team? si nu a locuit dintru început în inima ta; dac? nu creste prin trufie, ea se intoarce de unde a plecat. Trufia închide poarta întelepciunii, iar cel trufas se pune singur lâng? dobitoace. Întelepciunea este mai pretuit? decât toate cele ce se v?d cu ochii, ea este aurul mintii si sufletului t?u si este rodul cunoasterii udat? de vreme.

20. Nu-ti am?rî sufletul când simti durerea si neputinta, ci mai degrab? caut? s? te folosesti de ele pentru îndreptare , c?ci în rod ai si s?mânta. Nu se poate ca o s?mân?? bun? s? dea rod r?u. L?comia întotdeauna duce la pierdere, furtul întotdeauna duce la boal?, gândurile sterpe întotdeauna duc spre r?t?cire, mânia întotdeauna loveste înapoi, r?utatea si neadev?rul întotdeauna aduc neputinta , trufia întotdeauna aduce suferint?.

21. Mergi la izvor când sufletul ti-e aprins, scormoneste în apa limpede si asteapt? pân? ce devine iar?si curat?. Asa se va duce si aprinderea sufletului t?u, precum tulburarea aceea.

22. Ia bine seama la taina semintei. Asemeni ei este gândul t?u, si cum s?mânta nu se poate f?r? coaj?, asa este si gândul cel rodnic al omului. Coaja gândului rodnic este vointa, iar f?r? voint?, gândul se usuc? si nu foloseste la nimic. Dar puterea este în r?bdarea semintei, iar vointa si r?bdarea fac ml?dita firav? s? razbat? p?mântul tare.

23. În vremea lucrului t?u, înveseleste-ti inima la vederea lucr?rii tale înainte de terminarea ei, c?ci precum fructul îsi anunt? venirea cu o floare, tot asa fapta omului este v?zut? de cel cu mintea si simtirea limpede, înainte de a fi terminat?.

24. Ia bine seama la cauza omului s?rac, dar si la cauza omului grabnic avut, c?ci nici una nici alta nu sunt firesti. Omul s?rac are multe gânduri desarte si le schimb? de la o zi la alta, vorbeste mult si lenea i-a învelit bratele si picioarele. Cel grabnic avut ori e hot si însel?tor, ori vede mai bine necazul altuia si caut? a-l am?gi, de acolo îsi trage grabnica avutie.

25. Fii blând si r?bd?tor cu cei de lâng? tine, c?ci asa cum te porti tu cu ei, asa se poart? si altii cu tine, c?ci simtirea lui este la fel cu simtirea ta, din aceeasi suflare este si simtirea lui, iar lumina ce se vede prin ochii lui este din aceeasi lumin? cu cea care se vede prin ochii t?i.

26. Unde este t?ria omului acolo îi este si sl?biciunea , ceea ce-l ridic? îl si coboar?; r?mâi în limpezimea mintii si simtirii tale si vei vedea toate acestea. Cel mic este deasupra celui mare, cel usor este deasupra celui greu, cel slab este deasupra celui tare, cel blând este deasupra

celui aprig. Limpede s?-ti fie mintea si simtirea, si ia seam? de toate acestea.

27. T?ria muntelui vine din r?bdarea sa, din linistea sa, stânca îi este numai învelitoare. Dar t?ria lui este încercat? de vânt, de apa cea lin?. Ia-ti puterea din r?bdare si din liniste si foloseste-te de ea prin limpezimea gândului t?u, c?ci nu tulburarea izvorului roade stânca, ci limpezimea sa.

28. Lucrarea f?cut? din team? nu are viat? lung? si t?ria ei este asemeni unei rev?rs?ri de ape care tine putin. Asa este si cu tulburarea oamenilor, ea vine de-afar?, dar este chemat? de teama lor, îns? teama vine prin necunoastere, iar necunoasterea prinde putere prin neadev?r, lene si trufie.

29. Soarbe cunoasterea de la cei cu barba alb? si nerosit? de vin si las? vremea s? o îmbrace cu întelepciune. Nu privi la trupul lor sl?bit si gârbovit, c?ci toate acestea sunt plata lor pentru cunoasterea lucrurilor si cresterea întelepciunii.

30. Multumeste p?mântului pentru toate cele ce-ti ofer?, multumeste cerului pentru ploaia care îti hr?neste p?mântul, multumeste soarelui pentru c?ldura si lumina casei tale si a p?mântului t?u, multumeste lunii pentru linistea somnului t?u, multumeste stelelor c? vegheaz? asupra somnului t?u, multumeste muntelui pentru povetele si fierul ce-l iei din el, multumeste p?durii pentru tot ce iei de acolo, multumeste izvorului pentru apa ce-o bei, multumeste copacului pentru lucr?rile ce-ti arat?, multumeste omului bun ce-ti aduce bucurie si zâmbet pe chip.

31. Precum iarba bun? creste cu iarba rea, asa sunt si oamenii, dar tine seama c? purtarea lor cea rea este sem?nat? si crescut? din team? si neputinte, iar trufia este învelitoarea lor. Nu certa purtarea lor si nu c?uta a-i îndrepta din vorbe si mustrare, c?ci ap?sarea pe ran? nu o vindec?. Oare iarba aceea este rea doar pentru c? este amar? pântecului t?u ? Asa este si cu omul, de vei vrea s?-l îndrepti, adu-i pentru început gândul si simtirea la ce este pl?cut atât omului bun, cât si omului r?u. Unul vede roata plecând, iar altul vede aceeasi roat? venind.

Cine vede mai bine ?

32. Doar cel înteleptit poate vedea limpezimea si linistea din mintea si sufletul celui tulburat, c?ci cel înteleptit a fost odat? si el la fel ca si cel tulburat si roadele amare l-au f?cut s? tin? seama de alc?tuirea fiintei sale. A fugit de roadele sale amare în vârful muntelui si acolo nu a

sc?pat de ele, a fugit în mijlocul p?durii si iat? c? roadele erau cu el, apoi a privit în l?untrul s?u si iat? c? roadele sale amare aveau r?d?cini în mintea si simtirea poftelor sale.

33. Este o floare mai frumoas? ca cealalt? ? Este un izvor mai limpede decât altul ? Este un fir de iarb? mai presus de un altul ? Fiecare are t?ria, frumusetea si priceperea lui. Este în firea lucrurilor ca p?durea s? aib? felurite soiuri de copaci, de iarb?, de flori si dobitoace. Nu seam?n? un deget cu altul de la aceeasi mân?, dar este nevoie de toate pentru a bate fierul. Este m?rul mai întelept decât prunul sau p?rul ? Este mâna stâng? mai bun? ca dreapta ? Altfel vede ochiul stâng de cel drept ? Cele de sus îsi au rostul lor si cele de jos îsi au rostul lor, cele mari îsi au rostul lor si cele mici îsi au rostul lor, cele repezi îsi au rostul lor si cele încete îsi au rostul lor, cele ce au fost si-au avut rostul lor si cele ce vin îsi vor avea rostul lor.

34. Neputinta vine dup? r?utate si neadev?r, c?ci ceea ce dai aceea primesti, ceea ce semeni aceea culegi, dar ia seama c? lumina sufletului t?u si al celui de lâng? tine are aceeasi vatr? si r?mâne f?r? umbr?. Vezi ce tulbur? necontenit izvoarele mintii si sufletului aproapelui t?u. Adu-i linistea în suflet si limpezimea în minte si b?trânetile tale vor fi ca pomul copt, oasele si t?ria ta nu vor sl?bi si te vei întoarce de unde ai venit, s?tul de c?ldura urmasilor t?i.

35. Întotdeauna va fi cineva dedesubtul t?u si întotdeauna va fi cineva deasupra ta. La cele ce sunt dedesubtul t?u s? te uiti cu iubire si nu cu trufie c?ci acolo îti sunt r?d?cinile, iar la cele ce sunt deasupra ta s? te uiti cu privirea de prunc si f?r? team?.

36. Cele tari, cele slabe si cele nev?zute sunt cele ce alc?tuiesc lumea si toate acestea le g?sesti în om si toate alc?tuiesc un întreg. Nu este nimic care s? fie afar? si s? nu fie si în?untru. Ia seama la toate acestea când îti apleci privirea în?untrul t?u si vei g?si toat? întelepciunea zeilor ascuns? în nev?zutul fiintei tale. Zeii au luat seama înaintea omului de aceast? întelepciune si asta i-a adus mai aproape de Focul cel Viu si Vesnic.

37. Ia aminte c? b?taia inimii, curgerea sângelui prin vine, vindecarea r?nilor, frumusetea ochilor si minun?tia alc?tuirii trupului sunt f?cute prin puterea si suflarea Focului cel Viu si Vesnic care este în fiecare si al c?rui chip se arat? în lumin?. Dar nu uita c? trupul este doar o f?râm? din putinul care se vede…

38. Cur?tenia trupului si desf?tarea sa prin simturi te pune doar putin mai sus de dobitoace, c?ci nu un sunet pl?cut te ridic?, nici o duioas? atingere, nici un gust pl?cut, nici o mireasm? îmb?t?toare si nici o bucurie a ochilor. C?ci unde este c?ldura, apare si frigul, unde este dulcele apare si amarul, unde este pl?cutul apare si nepl?cutul, unde este mireasma apare si duhoarea, iar unde este râs, si plânsul pândeste.

39. Iat? dar calea de început : cump?tarea în toate cele ce faci, ascultarea de b?trâni si de cei întelepti, h?rnicia, multumirea cu ceea ce ai, ferirea de neadev?r si de vorbele desarte, ferirea de ceart? si de mânie, buna purtare între semeni. Dimineata s? te trezesti cu ele, ziua s? le porti mereu în minte, seara s? le ai cu tine în somn si astfel sup?rarea, lipsa, am?r?ciunea, neputinta, boala si r?utatea altora nu se vor atinge de tine.

40. Dincolo de acestea se afl? iubirea, vointa, curajul, r?bdarea, modestia si ele ridic? omul cu adev?rat. Acestea sunt cele ce te apropie de Focul cel Vesnic si, prin ele, calea ta urmeaz? calea zeilor, dar îngroparea lor te arunc? mai jos de dobitoace. Doar prin ele primesti adev?rata cunoastere si întelepciune, adev?rata putere, adev?rata bucurie, adev?rata bog?tie, rodnica si trainica lucrare.

41. Dar iat? c? unde este iubirea poate ap?rea si ura, unde este vointa poate ap?rea si del?sarea, unde este curajul poate ap?rea si frica, unde este r?bdarea, poate ap?rea si graba si unde este modestia poate ap?rea si trufia. C?ci misc?toare sunt si cele ce se v?d si cele ce nu se v?d din fiinta omului. Dar toate acestea sunt ale celui ce simte, iar peste el se afl? cel ce gândeste si acesta este cel ce vede miscarea în nemiscare, este cel care dincolo de toate aceste virtuti se desfat? în cunoasterea si linistea ce întrece orice bucurie, iar atentia, echilibrul si limpezimea sunt uneltele sale.

42. Cel tulburat vede binele ca bine si r?ul ca r?u, este atras de una si fuge de cealalt?, dar înteleptul vede si frumosul si urâtul, simte si frigul si c?ldura, si finetea si asprimea, aude si pl?cutul si nepl?cutul, gust? si dulcele si amarul, simte si mireasma si duhoarea si nu face judecat? între ele. El vede deslusit c? firea lucrurilor este în toate, c?ci frumosul din urât se trage si urâtul din frumos, dulcele a fost amar la început si se va face iar?si amar, pl?cutul se naste din nepl?cut si nepl?cutul din pl?cut. Si toate acestea lumineaz? sufletul înttleptului pentru c? cele bune si pl?cute hr?nesc si bucur? trupul si sim?urile sale, iar cele nepl?cute neînteleptului hr?nesc mintea si înielepciunea sa, c?ci vede înnoirea lucrurilor si semintele viitoarelor bucurii.

43. Nu este usoar? c?rarea zeilor, dar nu uita nici o clip? c? omul poate cuprinde în iubirea sa mai mult decât poate cuprinde în ura sa, c?ldura se ridic? mai mult decât poate coborî frigul, cel ce este deasupra vede mai multe decât cel ce este dedesupt, usorul se întinde mai mult decât se întinde greul, lumina r?zbate mai mult decât poate r?zbate întunericul, puterea care uneste este mai mare decât puterea care desparte.

44. Lungul si scurtul au acelasi mijloc; cercul mic si cercul mare, globul mic si globul mare pe acelasi punct se sprijin?; nev?zutul si v?zutul acelasi loc ocup?; toate cele mari stau ascunse în cele mici, iar aici este o mare tain? a firii; mare printre întelepti este cel ce o pricepe.

45. Înteleptul uneste pe cel ce vede cu cel ce gândeste, cel ce simte cu cel ce face, dar neînteletul îi desparte. Deschide-ti bine ochii, c?ci cel ce face, cel ce simte si cel ce gândeste sunt asemeni norilor care vin si pleac?, dar cel ce vede prin ochii t?i este vesnic si lumina sa este f?r? umbr?. El este dincolo de viat? si moarte, dincolo de bine si r?u, dincolo de frumos si urât, dincolo de curgerea timpului.

Sursa http://reiki-angels.com/2010/07/16/legile-lui-zamolxe/

Link to comment
Share on other sites

Permite-mi sa ma indoiesc de veridicitatea acestor "Legi". Am cautat pe Google si nu am gasit nimic relevant. Tracii implicit dacii, erau considerati barbari, erau ciobani, fata de romani care aveau apa curenta si drumuri pietruite si ma indoiesc ca si-ar fi dezolvat un atat de amplu cult al personalitatii, cam multa filozofie pentru niste barbari.

Link to comment
Share on other sites

  • Moderators

Tinere, astea sunt legile belagine, ale zeului Gebeleizis. Zalmoxis a aparut mult mai tarziu..

Daca tot pornim o discutie despre istorie, uitati-va la imaginea aceasta. Ei sunt cavalerii carolingieni reprezentati intr-o lupta in nordul Italiei (imi scapa acum numele orasului). De ce cavalerul din fata poarta simbolul dacilor?

Edited by Dragos
Link to comment
Share on other sites

Ellimist: dacii au fost mult mai avansati decat o sa putem noi vreodata sa credem. Stiai sa Sarmizegetusa e de fapt un complex de 204 km patrati taiat in munte? Cam multi barbari. Plus ca era un oras facut in asa fel incat sa reziste oricarui fel de atac. A avut o singura problema: nu era aparat dintr-o parte, unde era o rapa si ei credeau ca nu poate ajunge nimeni pe acolo. Asa i-au infrant romanii ajutati si de numarul mare de soldati din armata lor care au putut sa impuna un asa numit embargo (i-au incercuit si i-au lasat fara conexiuni cu exteriorul). Si tot au rezistat cativa ani in conditiile date.

Stiai ca Traian cand a plecat la razboi in Dacia a zis "ma intorc la stramosii mei"?

Istoria e mare si e ascunsa bine !

Link to comment
Share on other sites

Tinere....

Mucosule, pe langa tine ps are vreo cativa ani in plus si tu il iei cu tinere, nu iti este rusine sa ii spui cuiva tinere stiind ca el este major de cand tu te uitai la desene cu tom si jerry ?

Ontopic: Noi nu prea stim mare lucru despre daci, la noi cercetarea(in orice domeniu) este un subiect tabu, nu stim, nu ne place si doar ne dam cu presupusul.

Iar eterna problema a romanilor din ziua de azi, Dacii au fost cei mai tari, au futut/omorat/batut pe toata lumea, noi ca romanii am facut/dres/batut/omorat pe toata lumea, in toata istoria noastra am fost niste curve, niste putori, niste hoti, criminali dar de pe timpul comunismului am fost invatati si instruiti sa credem ca noi am fost elita cand noi am fost chelea pulii.

Edited by Vlachs
Link to comment
Share on other sites

Guest Kovalski

:) sanda, nu vad legatura dintre Zamolxe si Murphy

este ca si cum ai face comparatie intr-e Sigmund Freud si Zeus.

Edited by ps-axl
Link to comment
Share on other sites

...am fost invatati si instruiti sa credem ca noi am fost elita cand noi am fost chelea pulii.

Din pacate tin sa-ti dau dreptate, avem o istorie de lasi; ne-am schimbat convingerile dupa cum a batut vantul.

"Pe aici nu se trece!" - ce vrajeala, "Pe aici nu se trece, haideti pe-aici ca stiu o scurtatura!" (asta mai suna a roman).

Nu incerc sa denigrez istoria Romaniei, am avut si oameni mari, insa nici s-o ridic in slavi cum fac cartile noastre de istorie, cel putin cele pe care le-am prins eu.

Link to comment
Share on other sites

Guest Kovalski

Fitty cu vreo cativa ani mai mult decat suma mentionata de tine.

adica atunci cand imi sarbatoream majoratul, el era in clasa a 3-a.

sau atunci cand faceam armata domnul descoperea parul pubian.

Edited by ps-axl
Link to comment
Share on other sites

Join the conversation

You can post now and register later. If you have an account, sign in now to post with your account.

Guest
Reply to this topic...

×   Pasted as rich text.   Paste as plain text instead

  Only 75 emoji are allowed.

×   Your link has been automatically embedded.   Display as a link instead

×   Your previous content has been restored.   Clear editor

×   You cannot paste images directly. Upload or insert images from URL.



×
×
  • Create New...