crs12decoder

Te poti uita la ce a scris @ionut.hulub. Nu inteleg ce nu intelegi. Probabilitatea de a alege singurul caz favorabil dintr-un numar n de cazuri posibile este de 1/n. Iar functia este f(n)=1/n. Exemple: f(1)=1/1=1=100%; f(2)=1/2=0.5=50%; f(3)=1/3=0.33(3)=33.(3)%; f(4)=1/4=0.25=25%; f(5)=1/5=0.2=20%; ... f(n)=1/n=1/n * 100; % Daca numarul de cazuri posibile creste => probabilitatea scade. Daca numarul de cazuri este infinit => probabilitatea tinde spre 0. lim(n->inf) f(n) = 0. Asta era o discutie pornita de ionut.hulub pentru cazul in care raspunsul putea fi gasit intr-o zona extinsa a variantelor de raspuns(nu doar cele 4 prezentate acolo). Unde am sustinut ca nu este cazul sa se discute despre asa ceva in problema asta, si ca normal ar fi sa se respecte cerinta de a alege un raspuns din cele 4 variante prezentate in problema si nu altceva din exterior. Da. Logic vorbind e absurda pentru ca e recursiva. Credeam ca te-ai prins... Problema nu are solutie. Thread Closed.

Cred ca ar trebui sa se faca o mica diferentiere intre cei care se duc saptamanal la biserica si bat cruci si asculta liturghii(religie), si cei care cred ca este o probabilitate destul de mare sa existe o sursa care a creat baza prin care se genereaza un set de evenimente respectand un anumit pattern. Nu cred ca Dumnezeu ar trebui sa fie vazut ca acel barbos care vrea neaparat binele omenirii si decide cine intra in rai sau in iad. Deci nu sunt de acord cu dogmele religioase, de niciun fel. Se poate considera ca 1+1 nu este egal cu 2. Dar daca asta se aplica la fiecare set de principii care respecta regula ca 1+1=2, atunci nimic din ce vezi in jurul tau nu va mai fi in felul in care este. Va rezulta un haos total. Poti sa spui ca 1+1!=2. Dar nu poti sa fortezi asta sa fie adevarat si in realitatea inconjuratoare. E usor sa spui ca nu exista Dumnezeu. Trebuie doar sa fii inradacinat cu ideea ca totul are o explicatie, si ca nu exista o logica anume pentru care Dumnezeu ar trebui sa existe. La fel de simplu e sa spui ca exista Dumnezeu. E suficient sa faci apel la ideea ca nu totul are o explicatie, si ca e posibil ca niciodata sa nu gasesti explicatii la tot ceea ce exista(lucru ce mi se pare mai veridic). Si faptul ca trebuie sa existe o sursa suprema care sa declanseze acea "reactie in lant" ce duce la aparitia tuturor fenomenelor mai mult sau mai putin cunoscute de om. Niciunul din argumente nu mi se pare insa suficient pentru a sustine un anumit punct de vedere. De aici trag concluzia ca fiecare decide pentru sine daca Dumnezeu exista sau nu. Doar pentru ca omul a fost obisnuit pana acum sa gaseasca un raspuns pentru lucrurile foarte marunte pe care le-a descoperit despre univers, nu inseamna neaparat ca acest lucru trebuie sa continue pana la nesfarsit. Si repet, nu zic ca asta sigur nu se va intampla. Zic doar ca mie mi se pare cu mult mai probabil sa nu se intample. De asemenea nu zic ca doar pentru simplul fapt ca omul nu va descoperi tot ce exista in jurul lui => Dumnezeu exista. Zic doar ca nu se va putea demonstra 100% ca el NU exista.

Oamenii de stiinta au reusit sa explice multe lucruri in ceea ce priveste universul. Un singur lucru va ramane de neexplicat: De ce exista legile fizicii? Ganditi-va... Cred ca aproape orice intrebare are un raspuns... insa la intrebarea asta nu cred ca omenirea va gasi unul.

... beat fiind, o sa adorm trist din cauza unor chestii pe care le-am citit pana acum ....

Normal ca le poti folosi, altfel nu as mai fi raspuns aici. Ca idee: In power point spre exemplu pentru a reprezenta miscarea in mediul virtual te poti folosi de derularea diapozitivelor, mai repede sau mai incet, in functie de ceea ce vrei sa reprezinti(viteza, acceleratie, etc). Si te poti folosi chiar de reprezentare a unui vector pe biti sau matrice pe biti(grafic vorbind). Faci niste patratele unite care contin 0 si 1. Bitul 1 reprezentand obiectul si bitul 0 reprezentand spatiul liber prin care obiectul poate sa se deplaseze. Daca prezinti proiectul personal e bine sa stapanesti toate principiile, atat fizice cat si virtuale in cazul in care ti se adreseaza intrebari. Pentru reprezentarea miscarii din punct de vedere fizic, te poti folosi de un sistem de axe de coordonate xOy. Si poti face un obiect(un cerc, un punct, ceva care sa fie vizibil) care se deplaseaza pe acel sistem de axe de coordonate. E ciudat ca un astfel de proiect se da la TIC totusi... Dar incearca sa folosesti toate resursele pe care ti le ofera power point-ul pentru a reprezenta cat mai bine principiile astea. Daca bagi doar text, nu e deloc interesant. Si incearca sa fii cat mai dinamic. Sa nu citesti plictisit de pe diapozitive, ca un copil de clasa a 5-a care abia invata sa citeasca. Incearca sa ii faci pe toti sa inteleaga cat mai bine ceea ce vrei tu sa spui. Daca evaluatorii sunt oameni cu cunostinte tehnice bune, vor aprecia ceea ce ai expus. Sper sa mai fie cineva pe acest forum care poate aduce completari sau poate sa contureze mai bine, sau eventual sa corecteze ideile prezentate de mine mai sus.

Nu ai fost prea precis... dar cred ca te referi la timp si spatiu ca marimi fizice reale luate prin analogie cu timpul si spatiul vazute intr-un mediu virtual. Mi se pare o tema destul de grea pentru un elev de clasa a 11-a. Ideea e ca in fizica, spatiul si timpul sunt dependente unul de celalalt. Spatiul este privit ca un sistem de axe de coordonate. In 3 dimensiuni. Timpul de fapt este ceva prin care se determina miscarea unui anumit obiect in spatiu. Ca sa determini cat de repede se misca un obiect, ii determini variatia pozitiei pe un sistem de axe de coordonate la o anumita unitate de timp. Care in fizica, unitatea de masura in sistemul international pt. timp e secunda. Poti sa te gandesti la spatiu ca la ceva prin care tu poti sa te misti, intr-un anumit timp. De aici putem introduce notiunea de viteza care este de fapt rata de miscare in functie de timp. Si poate sa fie constanta sau variabila. Viteza, fiind rata cu care distanta fata de referinta variaza in functie de timp(adica rata de schimbare a pozitiei pe axele de coordonate, in unitatea de timp), poate fi determinata ca fiind derivata de ordin I a distantei in functie de timp. Acceleratia este rata de schimbare a vitezei in functie de timp si poate fi determinata ca derivata I a vitezei in functie de timp sau derivata a II-a a distantei in functie de timp. Ideea e ca in fizica, spatiului ii este indispensabil timpul. Daca nu exista timp, nimic nu se poate deplasa in spatiu. In mediul virtual lucrurile se petrec cam la fel numai ca unitatile nu sunt asa "fine". Teoretic, in viata reala ai putea sa determini pozitia unui obiect in spatiu, infinit de precis. In domeniul virtual aceasta precizie e mai mult.... aproximativa. Spre exemplu. Sa presupunem ca vrem sa creem un spatiu virtual unidimensional. Adica doar pe axa X. Putem reprezenta acest lucru ca un vector de biti. Unde pozitia obiectului in spatiu este de fapt bitul 1. Iar miscarea acelui obiect o putem reprezenta ca schimbarea pozitiei bitului 1 mai la stanga sau mai la dreapta. Exemplu: t=0: [000100000] t=1: [000010000] t=2: [000001000] t=3: [000000100] Spatiul este acest vector care, in cazul de fata are 9 biti. Si viteza este rata cu care bitul 1 se deplaseaza in unitatea de timp. Care, dupa cum vezi, este constanta.(t(n+1)=t(n)+1). Unde acel (+1) de la final este constant. Cu cat acea unitate scade, cu atat viteza creste, deci obiectul accelereaza. Deplasarea tot cu o unitate este(tot de la un bit la altul trece), doar ca intr-o unitate mai scurta de timp(mai repede). Un obiect poate sa accelereze, astfel bitul 1 se deplaseaza exponential mai repede in functie de timp. Fiecare dintre acei 4 vectori pe care ii vezi mai sus, reprezinta un frame. Daca derulezi acel frame tie ti se va parea ca obiectul se misca. Asa este reprezentata miscarea in spatiul virtual. Ca frame-uri care se misca(mai repede sau mai incet). Poti reprezenta miscarea si in spatiu bidimensional. Folosind o matrice. Si daca vrei sa simulezi miscarea obiectelor din viata reala, folosesti un vector tridimensional. Daca viteza cu care se deruleaza acele frame-uri este constanta, atunci se poate spune ca acel obiect se deplaseaza cu o viteza constanta. Daca acele frame-uri se deruleaza din ce in ce mai repede, atunci viteza este variabila(obiectul accelereaza). De asemenea miscarea mai poate fi reprezentata atunci cand nr de frame-uri/secunda este acelasi, dar numarul de biti sariti este mai mare. De obicei varianta asta este preferata cand vine vorba de obiecte care se misca relativ si de resurse de calcul. Adica vectorul sa fie de forma: t=0: [000100000] t=1: [000001000] t=2: [000000010] Sau: t=0: [0001000000] t=1: [0000001000] t=3: [0000000001] Daca e sa judecam dupa definitia fizica(viteza e derivata distantei in functie de timp) atunci varianta aceasta ar respecta in mod adecvat legile fizicii. valoarea timpului in spatiul virtual are ca referire valoarea din spatiul real(functiile care returneaza valoarea timpului din diversele limbaje de programare). Notiunea de frame este prezenta si in fizica. Diferenta dintre spatiul real si cel virtual este aceea ca intr-o unitate de timp din spatiul real incap o infinitate de frame-uri(cel putin teoretic). Gandeste-te ca faci o poza la o masina care se misca. In poza apare un singur frame din acea miscare. Daca faci 100 de poze pe secunda, si derulezi pe calculator fiecare din acele frame-uri intr-o secunda, tie ti se va parea ca acea masina se misca. De fapt, asa sunt facute filmele. Nu sunt nimic altceva decat niste poze care se deruleaza cu o rata de 24 de frame-uri pe secunda. Toata viata ta e compusa dintr-o infinitate de frame-uri. Poti sa vezi universul ca un film extrem de clar. Infinit de clar. Singurul lucru care poate aduce neclaritati in ceea ce priveste miscarea, este perceptia ta asupra ei(exemplu: nu poti sa vezi cu lux de amanunte bataile aripilor unei pasari). Asta deoarece creierul tau percepe mai putine frame-uri pe secunda decat viteza cu care acea pasare bate din aripi. Ca sa vezi cu lux de amanunte bataile aripilor, trebuie sa folosesti o camera video speciala care e capabila sa inregistreze mai multe frame-uri in unitatea de timp, si sa le derulezi pe calculator la viteza la care creierul tau e capabil sa o perceapa. In domeniul real, fizic, spatiul este reprezentat ca o unitate de lungime(unidimensional), lungime+latime(bidimensional), lungime+latime+inaltime(tridimensional). In informatica bitul este ceva destul de abstract. Dar el poate reprezenta aproape orice doresti tu sa reprezinte. Insa in acest domeniu, el este unitatea de masura minima absoluta. Sa presupunem ca tu ai un vector de 10 biti. Acel vector pentru tine este lungimea. Si presupui ca acel vector reprezinta un metru. Deci unitatea minima de masura pentru tine este de 0.1 metri. Ai putea sa ai un vector de 100 de biti. Si acei 100 de biti sa reprezinte tot un metru, iar unitatea minima de masura ar fi 0.01 metri. Cu cat aloci mai multa memorie pentru aceeasi dimensiune presupusa(1 metru). Cu atat poti reprezenta mai clar pozitia unui anumit obiect in spatiul tau virtual.(si de aici vei intelege de ce zic ca universul este infinit de clar). In viata reala unitatea minima de masura a acelui metru poate fi infinit de mica(teoretic vorbind). In spatiul virtual acel metru, acea lungime, poate avea o unitate de masura minima invers proportionala cu spatiul alocat in RAM. In antichitate lumea credea ca cel mai mic lucru existent este atomul. In timp, dupa cercetari ne-am dat seama ca exista lucruri si mai mici decat atat(cum ar fi particulele), si exista lucruri si mai mici decat particulele. Inca nu este suficient de clar care este unitatea minima in domeniul fizic. In matematica unitatea minima de masura este un numar infinit de mic. ex: lim(x->inf) 1/x. Nu are rost sa vorbesti despre timp si spatiu daca nu vorbesti despre ceea ce se intampla in functie de ele. Asa ca in fiecare dimineata cand te trezesti, si vezi pe fereastra o masina care se deplaseaza, gandeste-te la ce ti-am zis mai sus. Universul nu e nimic altceva decat produsul unui sistem de calcul cu resurse nelimitate. Sau cel putin asa poate fi privit atunci cand vorbesti de spatiu si miscare. Cat despre timp, e greu si acum sa-i dai o definitie absoluta fara sa faci referire la ceva ce exista deja in univers.

1) Daca ai doua bile, ambele arata la fel. Insa una are 10Kg, iar alta are 1Kg(una e de fier, alta e de plastic). Tii bila de fier in mana dreapta si pe cea de plastic in mana stanga la aceeasi inaltime fata de sol. Le dai drumu in acelasi timp. Care va cadea prima pe pamant? 2) Cinci tipi, de vârste diferite, intr? într-un bar ?i se a?eaz? la o mas? rotund?. Care este probabilitatea ca ei s? se a?eze în ordinea cresc?toare dup? vârst?? 3) Ai cinci bile care arat? la fel. Una dintre ele este pu?in mai grea decât celelalte. Ai la dispozi?ie un cântar de tip balan??. Care este num?rul minim de încerc?ri în care po?i detecta bila cea mai grea? 4) De ce astronautii plutesc in spatiu?

Imi aduce aminte de mine. Perioada din liceu in care m-am lovit de analiza matematica. Si mi s-a prezentat pentru prima data derivata functiei. Si dupa toate formulele insirate pe tabla l-am intrebat pe profesor ce e de fapt derivata functiei si mi-a zis ca este "panta tangenta la grafic". Lamurit bustean. Si am avut alta abordare in cazul asta... l-am intrebat unde are aplicabilitate in lumea reala. Raspunsul din partea lui a fost neconcludent, urmand sa-mi dau seama singur in timp ce inseamna de fapt derivata functiei si cand o pot folosi. Iarasi la facultate, la primul curs de fizica, profesorul explica cu o lejeritate maxima cum ca timpul este relativ atunci cand viteza obiectului este semnificativ comparabila cu viteza luminii. De parca ar spune "da... si aceasta e hartia igienica". Dupa care insira 6 table de formule fara sa scoata un cuvant. E vorba de lipsa de entuziasm din invatamant. De ce s-ar mai chinui un profesor sa explice pe bune ceva cand poate sa scrie pe tabla si sa-si ia salariul?... Peste 90% din elevii de liceu care au invatat analiza matematica nu stiu ce este derivata functiei. Cu toate astea, daca ii pui sa deriveze o functie, o fac fara sa clipeasca. In liceu am avut colegi(peste 70%) care inainte de lucrarile de la informatica, toceau programe. Si sperau sa le dea subiectul pe care il toceau. Nu era vina lor. Profesoara, sesizabil preda extraordinar de prost. Parerea mea este ca decat sa-i predai unui elev/student notiuni atat de complexe, si atat de abstracte, incat nu le intelege pe deplin, si nu stie cand si unde sa le aplice intr-un caz concret cand poate chiar i-ar ajuta o astfel de informatie, mai bine ii predai mai putin, si din putinul ala sa inteleaga 100%. Invatamantul ar fi mult mai bun daca profesorii s-ar folosi de curiozitatea elevilor spre a-i invata. Este adevarat ca exista si multi elevi total dezinteresati. Dar majoritatea ar avea alta atitudine fata de scoala daca pentru fiecare lucru pe care il scoate pe gura un profesor, s-ar da si un exemplu din viata de zi cu zi. Sau daca ar reusi sa se foloseasca de imaginatia tuturor spre a-i face sa inteleaga.

1) Daca stiai intr-adevar ce e greutatea nu mai puneai la indoiala daca ea se masoara in Kg sau in Newtoni. 2) Da. Intr-adevar actioneaza si forta de frecare care este egala cu -miu*greutatea. De aia am dat in continuare si un exemplu cu obiecte aflate in spatiu unde nu exista forta de frecare ca sa nu incurci ideile. Prin urmare masa reprezinta masura inertiei corpului. Adica proprietatea lui de a opune rezistenta la fortele externe. Prin urmare intr-un spatiu fara frecare, daca impingi un obiect cu masa mai mare(naveta spatiala), e mai greu sa o misti decat daca ai arunca o bila.Bila are masa mica, naveta masa mare. Mai simplu de atat nu cred ca poate fi explicat. 3) Greutatea e o forta, fortele se masoara in Newtoni => Greutatea se masoara in newtoni. Masa se masoara in Kg. Toata lumea se exprima gresit atunci cand intreaba de greutate dar ei se refera de fapt la masa. Si eu din obisnuinta am intrebat-o pe o vanzatoare ce greutate au alunele varsate si mi-a spus ca aproximativ 6 Newtoni. Am zambit, ulterior am aflat ca vanzatoarea fusese profesoara de fizica, dar a patit niste nasoale si a ajuns vanzatoare. Doar pentru ca oamenii ii spun greutate in viata de zi cu zi, cand ei de fapt se refera la masa, nu inseamna ca au dreptate. Majoritatea lumii greseste. Mai citeste o data ce am scris mai sus. E imposibil sa nu sesizezi pana la urma diferenta dintre masa si greutate. Citeste cu atentie.

Trebuie sa intelegi in primul rand ca pamantul are forta de atractie gravitationala. E ceea ce te face pe tine atunci cand sari, sa te intorci inapoi pe pamant. Aia e greutatea de fapt. Masa unui obiect este o proprietate intrinseca. Greutatea este o forta. Ea se masoara in campurile de atractie gravitationala si este determinata de masa obiectului si acceleratia gravitationala a pamantului(in cauza). G - Greutatea m - masa G=m*g unde g este acceleratia gravitationala(care pe pamant e 9.8 m/s^2). Daca un obiect se afla intr-un camp in care nu exista atractie gravitationala(spatiu) atunci g=0 de unde deducem ca obiectul nu are greutate. Si asta e adevarat. Daca il pui pe cantar in spatiu, cantarul va afisa 0 . Cantarul nu masoara masa obiectului ci forta de apasare a obiectului asupra lui(greutatea). Asta nu inseamna ca nu are masa. Masa in realitate este definita ca fiind rezistenta unui obiect la accelerare. Dupa cum ai observat este greu sa impingi un buldozer. Asta pentru ca are masa foarte mare. Este insa usor sa impingi o sanie pentru ca are masa mica. Acest lucru e valabil si in spatiu. Cand esti in spatiu, una e sa arunci o bila de plastic(cu masa mica), alta e sa incerci sa misti naveta spatiala.(cred ca asta te poate face sa intelegi ce e masa) Multa lume confunda masa unui obiect cu greutatea. Sunt doua lucruri diferite. Masa se masoara in Kg iar greutatea in Newtoni. Greutatea e o forta iar masa reprezinta rezistenta pe care o opune un obiect atunci cand incerci sa-l misti. Asa ca G=m*g si nu G=m. Volumul e cu totul si cu totul altceva. Nu are nicio legatura cu ce am discutat pana acum. El se refera la spatiul pe care il ocupa un anumit obiect. Cat de mare e. Densitatea unui obiect exprima cat de "compact" e el dpdv. molecular. Si e evident ca exista o legatura intre volum si densitate. Iar aceasta e masa. masa e egala cu densitatea*volumul. Ca sa te fac sa intelegi. Un metru cub de fier are masa mult mai mare decat un metru cub de puf. Au acelasi volum, dar nu aceeasi densitate. E destul de logic. Asta nu are nicio legatura insa cu ce ti-am zis mai sus.

Einstein a reusit sa demonstreze matematic ca are dreptate, si nimeni nu a reusit sa-i contrazica ecuatiile. Dar asta e doar.. teorie. Problema e ca aceasta "teorie" e folosita cu succes in viata de zi cu zi. GPS-ul te pe telefonul tau foloseste teoria relativitatii ca sa-si calculeze pozitia. Daca scoti ecuatiile din calcul, vei avea o eroare mare de localizare. Ca sa nu mai vorbesc de faptul ca ea a fost testata si cu ceasuri cuantice. Unul la bordul unui avion si unul pe pamant. Teoria relativitatii nu mai e deloc o "teorie". E ceva ce se foloseste in viata de zi cu zi. In primul rand, daca vrei sa intelegi care este legatura dintre masa si viteza luminii te poti uita pe ecuatii. Sunt pe net. De asemenea, constanta "c" din E=mc^2, se refera strict la viteza luminii in vid. Ea este o constanta, deci nu variaza energia obtinuta dintr-o cantitate de materie in functie de viteza luminii in acel mediu cu viteza luminii in mediul respectiv. Ci doar cu masa materiei. Asta din cauza ca, repet, "c" este constanta. In realitate lucrurile nu stau asa. Gandeste-te la ce ai spus tu, numai ca invers. Te apropii cu viteza luminii spre pamant ceea ce inseamna, conform teoriei tale ca activitatea pe pamant ar trebui sa... "accelereze?". Din cauza ca luam lumina din "urma"?. In realitate si daca te apropii spre pamant cu viteza luminii activitatea se va incetini. Asta nu depinde de directie ci doar de viteza pe care o ai in raport cu "c". Viteza luminii este CONSTANTA indiferent de viteza mobilului. Gandeste-te in felul urmator: Daca tu mergi cu 100 km/h, si eu merg cu 20 km/h. Si treci pe langa mine. Viteza ta fata de mine este de 80 km/h. Acest fenomen nu mai e valabil si la viteza luminii. Daca tu mergi cu 90% din viteza luminii. Si aprinzi o lanterna, lumina lanternei va "pleca" cu viteza luminii fata de tine. Adica tot 300.000 km/s. Daca eu stau pe loc si te privesc, te vad pe tine cum mergi cu 90% din viteza luminii, si vad ca aprinzi lanterna. Eu percep lumina din lanterna ta ca mergand tot cu viteza luminii. Deci, si eu(stand pe loc), si tu(avand 90% din viteza luminii), vedem ca viteza fotonilor din lanterna au viteza luminii. Prin urmare, singurul factor care s-a schimbat in toata aceasta situatie este TIMPUL. Timpul este relativ. Doar viteza luminii este absoluta. Si repet, ce ai spus tu este un exemplu care se bazeaza pe o "imagine". Gandeste-te ca teoria relativitatii a fost verificata folosind doua ceasuri cuantice. Unul pe pamant, si unul mobil, intr-un avion. Au fost sincronizate initial, si la sfarsitul calatoriei cu avionul s-a observat faptul ca erau decalate.Unul din ele a ramas in urma. Aici au masurat efectiv timpul. Nu altceva. Contrazici E=mc^2. Gandeste-te ca in centralele nucleare in mod concret se stie ca prin fisiunea nucleara se produce cantitatea x de energie iar diferenta dintre masa atomilor initiali si reziduu respecta exact formula E=mc^2. asa ca Energia rezultata este egala cu masa initiala minus masa finala inmultite cu c^2. Lucru foarte bine cunoscut. La fel de simplu poti sa contrazici relativitatea timpului. Cum am mai zis, GPS-ul ia in considerare formulele teoriei relativitatii pentru a avea o precizie cat mai mare de localizare. Daca scoti formulele se pierde semnificativ din precizie. Deci repet, teoria relativitatii nu mai e o asa zisa "teorie" ea e verificata experimental si pusa in practica. Folosita in multe domenii stiintifice si ingineresti si de orice muritor de rand in viata de zi cu zi.

Java: -Biblioteca virtuala -Joc diamonds -Program devize -Program culegere + actualizare legislatie -Joc tip arcanoid C/C++: -Joc X si 0 -Joc tetris -scanner de ip cu multithread -cateva rahaturi minuscule gen: program care sa-mi curete desktop-u si sa organizeze fisierele pe categorii(extensii) in foldere(sunt un om foarte dezordonat). PHP: -5 Site-uri -Fel de fel de tampenii inutile(majoritatea fiind crawlere) AJAX (chiar daca intra la PHP il scriu separat): -Un joc de poker cu 5 carti online

Legea lui moore se observa in majoritatea ariilor tehnologice. Cele mai fidele fiind cele din IT.

Probabil cu totii stim unde se indreapta viitorul computational. Si ca acolo, undeva, sunt oameni care se zbat cu problemele fundamentale ale fizicii pentru a pune bazele unei noi ere in domeniul computational, baze ce vor propulsa societatea la un nivel inimaginabil. Nu e o noutate, dar e ceva pe care daca il privesti, mereu te face sa te gandesti cat de rudimentari suntem astazi cu privire la felul in care prelucram informatia, scriem programe, etc. si ca in viitor oamenii se vor gandi la noi asa cum noi ne gandim la cei care programau folosind cartele perforate.

Aiurea... colturile rotunjite se folosesc in tot felul de arii ce tin de design. Apple nu a facut decat sa aplice acest lucru la un telefon. Bannerele site-urilor au colturile rotunjite, laptopurile, sunt mese cu colturi rotunjite, scaune etc. A pune patent pe colturile rotunjite aplicate unui telefon e ca si cum ai pune patent pe culoarea alb aplicata unui telefon. Sau ca si cum ar veni VW si ar pune patent pe rotile rotunde de la o masina. Acum restul lumii ce nu are VW va avea roti patrate

Au existat numeroase erori si in sistemul juridic american.

Sunt unii care merita intr-adevar pedeapsa cu moartea. Ea trebuie insa aplicata intr-un sistem juridic perfect, iar acesta nu prea exista. Daca un om nevinovat primeste pedeapsa cu moartea, si in final se dovedeste nevinovatia lui, nu doar ca nu mai ai de unde sa-l "scoti", dar si familia va fi afectata in mod negativ, lucru care naste noi probleme sociale grave. Pedeapsa cu moartea mi se pare la fel de corecta in masura in care cel care are curajul sa o dea sa raspunda in mod egal in cazul unei erori. Altfel, mai bine il inchizi pe viata.. cine stie... poate chiar e nevinovat si are o cale de intoarcere.

Indiferent de actiunile lor, oamenii tot vor gasi solutii sa propage informatia. Si in ultima instanta, daca guvernele se ambitioneaza si gasesc metode legale atat de stricte si de eficiente incat sa blocheze informatia "gratuita" in mod complet, oamenii ies in strada.

E interesanta intentia. E fain sa te joci. Presupunand ca vrei sa vorbesti ceva cu un prieten si sa-i dai pe un stick propriul tau algoritm, si presupunand ca ceea ce vorbiti nu e de importanta maxima, chiar poate fi folosit. Criptografia in schimb nu e doar un simplu scramble de cuvinte sau de biti asa cum considera unii. Cred ca e una din ramurile informaticii in care matematica este implicata cel mai mult. E si una din ramurile in care nu-i recomand unui inginer/programator sa se bage. Oricat de bine ar stapani vastul domeniu "computer science". E vorba de mult studiu, modele matematice complexe, multa gandire pusa in algoritm.. e o adevarata arta . Incepe cu idei simple luate de pe internet. Daca vrei sa intri in detaliu iti pot recomanda o carte.

Da... intr-adevar... sunt totusi lucruri prea sensibile. Prea de actualitate si nu prea se cunoaste mai nimic despre ele. Au reusit sa observe ca asa e, dar nu au reusit sa inteleaga cum sau ce se intampla. Da.. cu toate astea guvernele au investit si investesc zeci/sute de miliarde de dolari in tehnologia de fuziune nucleara. Nu am zis niciodata ca nu sunt interese extraordinar de mari pentru petrol. Sunt... extrem de mari. Cu toate astea oamenii chiar se chinuie sa gaseasca alternative. Nu Bio-cacat. Ci. Hidrogen, Litium-air. Si alte chestii in ceea ce priveste masinile. Si fuziunea nucleara in ceea ce priveste producerea energiei. Incearca sa "creeze un mic soare" in laborator care sa produca energie. Gandeste-te ca daca am lua 0.17% din energia solara care cade pe pamant ar fi suficient cat sa implinim tot consumul curent. problema e ca asta ar acoperi o arie destul de mare. 867.112 km patrati ca sa fiu mai exact. deci de vreo 3.5 ori cat suprafata romaniei. Si asta la un randament de 100% ceea ce e bine stiut ca e imposibil de realizat. Nu e mult dar nici putin. Problema nu se pune neaparat de mult sau putin. E vorba de costuri. Nu e tocmai simplu sa rezolvi problema energetica a lumii. Oricum nu cu sarma...

ce bine ca au reusit sa scape de vulturi LE: E bine stiut ca viteza luminii este cel mai constant lucru din univers si ca nimic cu masa mai mare sau egala cu 0 nu o poate depasi. La ce te referi cand spui ce ai spus mai sus? Nu stiu... am studiat fizica cuantica si la facultate. Fizica cuantica probabilistica pe care Einstein a negat-o pana la sfarsitul vietii. In ceea ce a descoperit Einstein lucrurile sunt atat de... clare. De simple.. de inteligible. De uniforme. De directe si de constante. Einstein a inteles ca lucrurile in Univers ar trebui sa fie simple. Asa fusese fizica pana atunci si asa va fi. In momentul in care a observat cum oameni ca Schrodinger demonstreaza ca lucrurile in fizica cuantica nu sunt deloc certe, predictibile. Ci sunt probabilistice s-a infuriat enorm. Ati vazut si voi cum arata formulele lui Albert Einstein si cum arata cele ale lui Maxwell sau Schrodinger. Einstein nu a contrazis ce s-a descoperit pana atunci. El a zis doar ca nu e intreaga imagine a situatiei. Ca au descoperit doar o bucatica din tot ceea ce este. Si ca probabilitatile de fapt nu sunt probabilitati deloc. Numai ca fizicienii vedeau doar o portiune din realitate. De aici si vine celebrul citat al lui einstein "God does not play dice". Lucru pe care l-a contrazis in toata existenta lui dar nu a reusit mai mult decat sa-l contrazica verbal. Negasind dovezi. Ce ma intriga este ca de atunci niciun om de stiinta nu a reusit sa demonstreze daca Einstein intuia corect sau nu fizica cuantica. Oamenii au luat in brate tot ce au stiut pana atunci.. si atat... Apogeul in fizica a fost atins in jurul anilor 1950. Dar de atunci, parca nimic extraordinar nu a mai fost descoperit... Doar ipoteze si certuri.

Ca sa te numesti inginer IT trebuie sa termini o facultate de inginerie in domeniul IT. Cum ar fi Automatica si Calculatoare la Politehnica. La sfarsit vei avea o diploma care atesta acest lucru. Si prin ea te poti numi inginer pe o ramura anume. In cazul de fata IT. inginer != tehnician. Inginerul in principiul este cel care gandeste, tehnicianul este mai mult un ajutor de inginer, cel care face lucrurile marunte,alea mai de jos, iar inginerul il dirijeaza. Nu ai nevoie de o facultate pt a fi tehnician. Sunt doar niste cursuri de pregatire. Cand vine vorba de IT, cuvantul inginerie mereu mi s-a parut de prisos... majoritatea m-ar linsa daca as zice asta. Rare sunt cazurile in care trebuie sa fii neaparat inginer ca sa profesezi in domeniul IT. Desi sunt viitor inginer IT O sa vezi ca multe firme(chiar si mari) nu iti cer neaparat sa fii inginer ca sa profesezi in domeniul IT. Dar ai nevoie totusi in majoritatea cazurilor, de studii superioare. Sunt lucruri de baza pe care ar trebui sa le cunosti. Cati ani ai?

Pff... noiembrie 2013? Imi pare rau dar avem programat sfarsitul lumii peste trei luni :/

Nu prea are legatura cu topicul si nici cu ce ai zis tu mai sus. Vreau doar sa-mi exprim opinia vis a vis de evrei. Trebuie sa te gandesti ca la nivel mondial sunt 12-13 milioane de evrei din care doar vreo jumatate sunt in Israel si restul imprastiati prin lume. Gandeste-te ca suntem 7 miliarde de oameni in total. Trebuie sa te gandesti ca din astia 12-13 milioane, extrem de multi sunt pusi sus... foarte foarte sus... Ca sa nu mai zic (fara vreun pic de ura sau ceva..) ca ei au cea mai mare medie de inteligenta fata de noi. Si anume 115. Media generala fiind de 100. Mereu mi-am pus intrebarea daca inteligenta era singurul lucru care ii ridica atat de mult pe evrei.. Gandeste-te doar ca ei sunt practic.. nici jumatate din poporul Roman.. si cu toate astea conduc lumea.

Activ